Ma uitam..nu am mai scris cam de o luna...desi am mai vorbit cu unii dintre voi...asa ca va fi un post destul de lung...
La munca
Sa o luam incet..cu munca. Lucrez inca la golf club si as vrea sa raman aici. Ma inteleg bine cu oamenii cu care lucrez, am ajuns sa cunosc destulde bine cum functioneaza lucrurile aici si ma descurc. Clientii ma plac in general. E foarte ok..singura problema e ca e in afara Corkului si trebuie sa iau autobuzul pana acolo (30 de minute) si acesta vine cam la 1 ora sau 1h30min, asa ca daca il pierd stau si ma plimb prin statie degeaba.
Sunt cateva poze cu mine la locul de munca. Golf clubul apartine hotelului CastleMartyr, hotel de 5 stele (face parte din lanturile de hoteluri capella). Au si site pentru cine vrea sa vada hotelul…de fapt e un mic resort locul unde e amplasat hotelul si intrgul teritori le apartine…au hotelul, in hotel au piscina, spa, golf clubul, teren de golf (bineinteles), o intinsa pajiste cu cai, magari (banuiesc ca., clientii hotelului pot calari), lac cu lebede...multa verdeata. E intr-adevar un mic paradis.
In interiorul hotelului la restaurant, bar – e o atmosfera destul de stiff...am lucrat intr-o zi la restaurant si am spus ca nu mai calc acolo...pretentiile si standardele sunt foarte inalte...la golf club atmosfera e mai lejera, mai relaxata. E bine...la restaurant totul se misca foarte repede, si intre servitori atmosfera nu era prea ok..stres...slava Domnului ca nu lucrez acolo. Am avut mare noroc ca am fost distribuita aici de agentia de recrutare, faptul ca atunci aveau nevoie de un om si ca m-au placut.
Aici vin si clienti ai hotelului, care si-au luat un fel de concediu in care sa joace golf, dar si membrii ai clubului...oameni de prin imprejurimi carora le place golful...ciudat sport..am aflat ceva ceva despre el...poate o sa pot sa joc o partida intr-o zi...mai incolo...
Cum a inceput...cand am ajuns la golf club am fost trainutia de o multime de oameni pentru ca cei care lucrau de fapt la golf club nu erau. Asa ca primul pe care l-am cunoscut a fos John..un mosulet la 50 de ani. Foarte de treaba...mi-a aratat multe pe acolo si s-a purtat super cu mine...de la egal la egal. Spun lucrul asta pentru ca voi reveni asupra acestui subiect. John- irlandez...recent am aflat ca este si profesor...nu stiu ce preda si pentru ce clase. Oricum foarte ok ca om. Apoi a fost Fred, barmanul din barul din hotel. A fost ok...competent dar nu m-a impresionat asa de mult. Francez, destul de dragut. Apoi Kyle, unii dintre baieti care chiar lucra la golf club. De fapt cine lucra la golf club era Kyle, canadian, 26 ani, si Felix,28, polonez casatorit cu o irlandeza (tocmai devenise tatic si de asta nu era la serviciu).
Kyle- ok dar si putin prea smart ass in principal. Destulde exigent cu mine…nu ma lasa sa stau locului o secunda..fa si asta, fa si asta. Daca simti ca te plictisesti poti oricand sa mai stergi oglinzile...whatever. Oricum datorita lui mi-am dat drumul...ma punea sa ma duc la mese sa iau comanda.. Momentan a plecat de aici...impreuna cu Fred - sunt travelling buddies..au plecat in Australia.
Felix - destul de ok. Acum ca Kyle a plecat el a devenit superviserul meu..pana acum Kyle era in charge... Ma inteleg bine cu el…dar nu stiu…sa vad cum mai merg lucrurile..am observat o mica schimbare in el de cand a preluat aceasta functie..(e o saptamana acum). Spuneam de modul in care am fost tratata…Felix face clar diferentierea intre oamenii angajati aici si oamenii care vin de la agentie. Pe mine ma trateaza ca unul de-a lor pentru ca sunt cred ca de o luna aici si sunt competenta…dar clar face diferentieri. Mai vin din cand in cand si alti oameni de la agentie sa ne ajute, mai ales cand avem grupuri mari si se vede putin cum sunt tratati diferit, mai ales daca nu ii simpatizeaza...si ma simt prost si in acelasi timp fericita ca am avut acest noroc... de exemplu din prima zi cand am ajuns aici, John a impartit bacsisul cu mine. O data chiar mi l-a lasat pe tot fiindca era prea putin. Asta e politica aici - orice bacisis se pune intr-un pahar si la sfarsit se imparte. Acum cu Felix, de obicei nu impartim bacsisul cu cei de la agentie...cand am fost doar eu singura cu cineva de la agentie, am impartit.
Dar in afara de acest lucru, Felix e ok..putin lenes, dar compenseaza prin personalitate.
Cand lucram cu Felix si Kyle era fun. Am vazut ce inseamna sa lucrezi si intr-un men environment..eu obisnuita in principal sa lucrez cu fete...asa ca am dat peste glumite, poante, foarte multe aluzii sexuale, si ceva glume pe seama mea. Dar totul in spirit de gluma ceea ce facea super atmosfera. Acum doar cu Felix, se mai pastreaza unele glumite.
Apoi un alt avantaj aici e faptul ca pot alege orice din meniu si bucatar-ul il pregateste.
De cand am ajuns aici s-au schimbat multe lucruri. A plecat Kyle...bucatar-ul care era prima data aici a plecat dupa o saptamana . George, negru, 30 de ani, nascut in Anglia, si-a petrecut copilaria in Africa de Sud si a trait in America. Era foarte ok ca si personalitate. Degajat, funny si facea fata stresului de acolo. Cand e aglomerat la golf club desi suntem 2 ospatari, e doar un bucatar. Asa ca momentant nu e nici un bucatar stabil al golf club..vin diferiti buatari din restaurantul din hotel. Asa ca a fost la un moment dat Michael – ilrandez,21, probleme serioase pe plan afectiv (el de fapt a fost prin agentie dar a plecat destul de repede- nu-i placea asa de mult aici si in plus nici ei nu prea l-au placut pe el), Thomas- polonez, 25 de ani : ok...genul de persoana care isi face treaba, dar daca poate sa profite de pe urma a ceva, o face. Putin lingusitor. Marcin- tot polonez..el e mai ok ca Thomas...cu mai mult bun simt, si destul de perfectionist fata de el si fata de noi...putin critic. Ceea ce e bine...ma impinge sa fac lucrurile mai bine...ca sa dau si un exemplu...de obicei pot sa car doar 2 farfurii...imi spune sa invat sa car 3 sau 4 ca sa imi eficientizez lucru..mai ales cand avem grupuri. Ceea ce e frumos cu Marcin e faptul ca gateste pentru noi ospatarii (mai ales cand sunt eu si Felix) lucruri ce nu sunt in meniu. Foarte bun...ne-a facut la un moment dat supa de rosii...o duc foarte bine din punctul asta de vedere...cand avem grupuri mari, mai sunt unii care nu vin sa manance..si daca au un meniu prestabilit de obicei e fie miel sau somon, sau alta data vita sau somon...daca raman portii putem papa noi..si de obicei raman.
Ce sa mai spun...avem tot felul de clienti..de la snobi la oameni foarte de treaba. Cele mai naspa snt babele irlandeze. Kyle zicea ca daca ar putea le-ar impusca pe toate...mereu vin si la inceput sunt nemultumite de tot. Cam atat despre lucru..poate pe voi v-a plictisit, dar eu vreau sa imi aduc aminte cat mai mult de atmosfera de aici, de oamenii pe care i-am cunoscut..
Timp liber...
Ceea ce e frumos e faptul ca de cand am venit aici am facut unele lucruri pe care in mod normal acasa nu le-as fi facut. Pana acuma ceasta excursie s-a dovedid a fi ceea ce ma asteptam de la ea ... si anume sa contribuie la dezvolarea mea personala si sa traiesc tot felul de experiente.
Unde am fost intr-o seara ? Intr-un club de streaptise…am fost eu, Dave, Elisabeth si un prieten de-al ei din Dublin...spunea Elisabeh a vrea sa vada cum e un club e streaptise de aici din Irlanda...si sa va spun..destul de deprimant...fetele stau intr-un colt..sumar imbarcate...din cand in cand, dar foarte rar o fata mai danseaza la bar- dar doar danseaza- nu se dezraca....e oricum destulde dezbracata. Si apoi se duc la clienti...intreaba ce ar vrea..streaptise, lap dance...totul contra cost evident...si in functie de ce isi alege clientul, merg intr-o alta camera deasupra careia scria « stairway to heaven », si acolo se intampla...ceilalti nu pot vedea spectacolu . Noi de asta venisem acolo...i-am cumparat un lap dance lui Dave...spuneam ca are nevoie de acest lucru...evident, i-a placut...dar pacat ca nu am putut vedea si noi acest lucru..by the way..40 euro pentru un lap dance.
Oricum atmosfera destul de deprimanta in acest local... era mai mult o atmosfera de vanzare...ma asteptam sa fie ceva mai distracitv...cum vedeam la tele..fetele sa danseze, sa se dezbace, barbatii sa le dea bani..si tot asa...caci daca inepeau ele asa, puneau si barbatii bani...e mult mai naspa asa sa te duci sa il intreb pe ala ce vrei, aia sau aia...costa atat...Nu iti cam ia din chef?
Ceea ce a fost si mai amuzant e faptul ca la un moment dat am iesit cu Elisabeth sa fumeze o tigara si au iesit si niste tipi..destul de beti..spuneau ca sunt piloti penru Nasa. Si incepe Elisabeth sa spuna ca in State totul e diferit intr-un streaptise club...mult mai misto..si dintr-una in alta, din gluma in gluma...ii spune tipului ca fetele mai plinute sunt mult mai apreciate decat cele slabute... »poor little skinny girls...they don’t even know. In the states they would pay me a lot of money to streaptise”…si oricum tipul era beat…si a inteles ca face streaptise in state..si a intrebat-o cat l-ar costa…din negociere in negociere tipul era dispus sa plateasca 800 de euro pentru un streaptise din partea lui elisabeth…nu pot reda eu aici intreaga conversatie..dar a fost foarte amuzanta…la un moment dat…si Lizzy (asa ii mai spunem) lasa sa se inteleaga faptul ca era dansatoare…pana la umra nimic…s-au lamurit unii pe alti atat cat au putut avand la bord atat Lizzy cat si baietii destul de mult alcool…toata seara Lizzy spunea…fuck for 800 euros I could have done it…can u imagine?800 euros ? the girls here are paid 100...i could have done it for 800 euro.. » si tot asa...dar era destul de beata si oricum nu ar fi facut-o. La un moment dat am inceput sa dansam in acest club..se uita lumea la noi...eram 2 baieti si 2 fete...ah da...si cand am intrat in club, se uitau tipele la mine si la Lizzy...probabil ca, credeau ca suntem lesbi. Oricum interesanta noapte...m-am amuzat destul de mult.
O alta seara care mi-a placut extrem de mult a fost in Hi-B-Bar..acolo unde mi-am facut trainingul pentru bartender. Inca pastrez legatura cu propritarul, Bryan. Om foarte simpatic…putin nebun, oricum…cu ciudateniile lui. Ar face un super studiu de caz. Ceea ce vroiam sa spun, e faptul ca miercuri seara am fost in acest bar si a fost muzica live..cantat la pian. A cantat un barbat in jur de 60 de ani. A facut super atmosfera. Cica canta in Cork de 30 de ani. A inceput sa intrebe clienti ce cantec aar dori sa auda..si pana la sfarssitul serii nu a existat un singur cantec pe care sa nu-l fi stiut. Foarte foarte fumos. M-am simtit extraordinar de bine. Intr-un colt, era un cuplu care aniversa 24 de ani de casatorie, iar barbaul era cantaret sau ceva de genul..si a acompaniat painul cu vocea pentru cateva melodii. O atmosfera in care toata lumea se simtea bine..unii putin nostalgici, altii veseli. O sa ma mai duc acolo…acest om canta doar miercurea si joia. Oricum meritul pentru toata atmosfera de acolo ii apartine in totalitate. Am baut in acea seara cred ca 4 crème de wisky, Bailyes…depasit limita mea…la sfarsit de-abia asteptam sa ajung acasa sa ma culc..dimineata lucru si m-am trezit cu o mica durere de cap. Dar totul a fost ok..mi-am revenit.
Cand am ami avut o zi libera saptamana trecuta am fost impreuna cu Radu si Erick, un tip de aici din Irlanda, pana la Blarney Castle cu…bicla. Eu nu stiu sa merg..pardon nu stiam, sa merg cu bicileta. M-am urcat pe bicileta de 3 ori in viata mea cand eram foarte mica, si ultima data am cazut urat de tot. Si acesta era un lucru pe care vroiam sa il fac de mult - sa invat sa merg cu bicileta. Bine...mai am de exersat...mult! Am mers cu bicileta 30 de km. La intoarcere mi-am dat putin duhul...baietii aveau bicicleta cu care puteau sa prinda viteza, a mea era de oras...dar mult mai simplu de mers pe ea. A fost o itnreaga aventura...cand am ajusn la castel, Eric stia pe unde sa o luam ca sa nu trebuiasca sa platim taxa de intrare..asa ca am inceput prin a sari un gard, apoi am traversat curtea cuiva, trecut printr-o gaura in alt gard, am trecut printr-un camp unde trebuia sa fie tauri(dar in ziua respectiva nu erau), apoi am trecut un rau (ne-am descaltat - la un moment dat apa mi-a ajuns pana la genunchi)...apoi am mai mers foarte putin, apoi alt raulet si am ajuns in sfarsit in gradina de la Blarney Castle...Am reusit sa imi ud pantalonii, doar atat. Mi-a placut foarte mult..ca o mica aventura...ma simteam din nou ca si cum as fi in clasa a V-a intr-o drumetie cu scoala, sau o minipovestire din Ciresarii . Castelul in sine nu e cine stie cine ce...pentru ce e renumit el ? Aici se afla o piatra si se spune ca daca o saruti capeti the gift of the gab (darul vorbirii)..noi nu am sarutat piatra aflasem de la Eric ca are niste prieteni care vin noapte si fac pipi pe piatra. Ceea ce e frumos aici e gradina...imprejurimile..natura in principal. Ne-a parut extrem de rau ca nu am avut aparatul cu noi. Si am avut noroc de o vreme superba...cum rar ai in Irlanda.
De costume party..a scris deja Radu..din pacate eu tocmai venisem de la lucru cand i-am intalnit pe strada, deja imbracati, ducandu-se in pub...si nu am mai avut timp sa ma schimb..dar nu-i nimic vom mai face astfel de petreceri...ma gandesc la o tema pentru petrecerea de ziua mea..se apropie incet incet. Va fi ciudat sa fie aici, fara anumite persoane din viata mea. Imi va fi dor de voi si mai mult atunci. M-am distrat foarte mult si in acea seara...
Data viitoare vreau sa scriu despre anumite observatii mai obiective de aici...lucruri marunte ce fac parte din cultura irlandeza.
La munca
Sa o luam incet..cu munca. Lucrez inca la golf club si as vrea sa raman aici. Ma inteleg bine cu oamenii cu care lucrez, am ajuns sa cunosc destulde bine cum functioneaza lucrurile aici si ma descurc. Clientii ma plac in general. E foarte ok..singura problema e ca e in afara Corkului si trebuie sa iau autobuzul pana acolo (30 de minute) si acesta vine cam la 1 ora sau 1h30min, asa ca daca il pierd stau si ma plimb prin statie degeaba.
Sunt cateva poze cu mine la locul de munca. Golf clubul apartine hotelului CastleMartyr, hotel de 5 stele (face parte din lanturile de hoteluri capella). Au si site pentru cine vrea sa vada hotelul…de fapt e un mic resort locul unde e amplasat hotelul si intrgul teritori le apartine…au hotelul, in hotel au piscina, spa, golf clubul, teren de golf (bineinteles), o intinsa pajiste cu cai, magari (banuiesc ca., clientii hotelului pot calari), lac cu lebede...multa verdeata. E intr-adevar un mic paradis.
In interiorul hotelului la restaurant, bar – e o atmosfera destul de stiff...am lucrat intr-o zi la restaurant si am spus ca nu mai calc acolo...pretentiile si standardele sunt foarte inalte...la golf club atmosfera e mai lejera, mai relaxata. E bine...la restaurant totul se misca foarte repede, si intre servitori atmosfera nu era prea ok..stres...slava Domnului ca nu lucrez acolo. Am avut mare noroc ca am fost distribuita aici de agentia de recrutare, faptul ca atunci aveau nevoie de un om si ca m-au placut.
Aici vin si clienti ai hotelului, care si-au luat un fel de concediu in care sa joace golf, dar si membrii ai clubului...oameni de prin imprejurimi carora le place golful...ciudat sport..am aflat ceva ceva despre el...poate o sa pot sa joc o partida intr-o zi...mai incolo...
Cum a inceput...cand am ajuns la golf club am fost trainutia de o multime de oameni pentru ca cei care lucrau de fapt la golf club nu erau. Asa ca primul pe care l-am cunoscut a fos John..un mosulet la 50 de ani. Foarte de treaba...mi-a aratat multe pe acolo si s-a purtat super cu mine...de la egal la egal. Spun lucrul asta pentru ca voi reveni asupra acestui subiect. John- irlandez...recent am aflat ca este si profesor...nu stiu ce preda si pentru ce clase. Oricum foarte ok ca om. Apoi a fost Fred, barmanul din barul din hotel. A fost ok...competent dar nu m-a impresionat asa de mult. Francez, destul de dragut. Apoi Kyle, unii dintre baieti care chiar lucra la golf club. De fapt cine lucra la golf club era Kyle, canadian, 26 ani, si Felix,28, polonez casatorit cu o irlandeza (tocmai devenise tatic si de asta nu era la serviciu).
Kyle- ok dar si putin prea smart ass in principal. Destulde exigent cu mine…nu ma lasa sa stau locului o secunda..fa si asta, fa si asta. Daca simti ca te plictisesti poti oricand sa mai stergi oglinzile...whatever. Oricum datorita lui mi-am dat drumul...ma punea sa ma duc la mese sa iau comanda.. Momentan a plecat de aici...impreuna cu Fred - sunt travelling buddies..au plecat in Australia.
Felix - destul de ok. Acum ca Kyle a plecat el a devenit superviserul meu..pana acum Kyle era in charge... Ma inteleg bine cu el…dar nu stiu…sa vad cum mai merg lucrurile..am observat o mica schimbare in el de cand a preluat aceasta functie..(e o saptamana acum). Spuneam de modul in care am fost tratata…Felix face clar diferentierea intre oamenii angajati aici si oamenii care vin de la agentie. Pe mine ma trateaza ca unul de-a lor pentru ca sunt cred ca de o luna aici si sunt competenta…dar clar face diferentieri. Mai vin din cand in cand si alti oameni de la agentie sa ne ajute, mai ales cand avem grupuri mari si se vede putin cum sunt tratati diferit, mai ales daca nu ii simpatizeaza...si ma simt prost si in acelasi timp fericita ca am avut acest noroc... de exemplu din prima zi cand am ajuns aici, John a impartit bacsisul cu mine. O data chiar mi l-a lasat pe tot fiindca era prea putin. Asta e politica aici - orice bacisis se pune intr-un pahar si la sfarsit se imparte. Acum cu Felix, de obicei nu impartim bacsisul cu cei de la agentie...cand am fost doar eu singura cu cineva de la agentie, am impartit.
Dar in afara de acest lucru, Felix e ok..putin lenes, dar compenseaza prin personalitate.
Cand lucram cu Felix si Kyle era fun. Am vazut ce inseamna sa lucrezi si intr-un men environment..eu obisnuita in principal sa lucrez cu fete...asa ca am dat peste glumite, poante, foarte multe aluzii sexuale, si ceva glume pe seama mea. Dar totul in spirit de gluma ceea ce facea super atmosfera. Acum doar cu Felix, se mai pastreaza unele glumite.
Apoi un alt avantaj aici e faptul ca pot alege orice din meniu si bucatar-ul il pregateste.
De cand am ajuns aici s-au schimbat multe lucruri. A plecat Kyle...bucatar-ul care era prima data aici a plecat dupa o saptamana . George, negru, 30 de ani, nascut in Anglia, si-a petrecut copilaria in Africa de Sud si a trait in America. Era foarte ok ca si personalitate. Degajat, funny si facea fata stresului de acolo. Cand e aglomerat la golf club desi suntem 2 ospatari, e doar un bucatar. Asa ca momentant nu e nici un bucatar stabil al golf club..vin diferiti buatari din restaurantul din hotel. Asa ca a fost la un moment dat Michael – ilrandez,21, probleme serioase pe plan afectiv (el de fapt a fost prin agentie dar a plecat destul de repede- nu-i placea asa de mult aici si in plus nici ei nu prea l-au placut pe el), Thomas- polonez, 25 de ani : ok...genul de persoana care isi face treaba, dar daca poate sa profite de pe urma a ceva, o face. Putin lingusitor. Marcin- tot polonez..el e mai ok ca Thomas...cu mai mult bun simt, si destul de perfectionist fata de el si fata de noi...putin critic. Ceea ce e bine...ma impinge sa fac lucrurile mai bine...ca sa dau si un exemplu...de obicei pot sa car doar 2 farfurii...imi spune sa invat sa car 3 sau 4 ca sa imi eficientizez lucru..mai ales cand avem grupuri. Ceea ce e frumos cu Marcin e faptul ca gateste pentru noi ospatarii (mai ales cand sunt eu si Felix) lucruri ce nu sunt in meniu. Foarte bun...ne-a facut la un moment dat supa de rosii...o duc foarte bine din punctul asta de vedere...cand avem grupuri mari, mai sunt unii care nu vin sa manance..si daca au un meniu prestabilit de obicei e fie miel sau somon, sau alta data vita sau somon...daca raman portii putem papa noi..si de obicei raman.
Ce sa mai spun...avem tot felul de clienti..de la snobi la oameni foarte de treaba. Cele mai naspa snt babele irlandeze. Kyle zicea ca daca ar putea le-ar impusca pe toate...mereu vin si la inceput sunt nemultumite de tot. Cam atat despre lucru..poate pe voi v-a plictisit, dar eu vreau sa imi aduc aminte cat mai mult de atmosfera de aici, de oamenii pe care i-am cunoscut..
Timp liber...
Ceea ce e frumos e faptul ca de cand am venit aici am facut unele lucruri pe care in mod normal acasa nu le-as fi facut. Pana acuma ceasta excursie s-a dovedid a fi ceea ce ma asteptam de la ea ... si anume sa contribuie la dezvolarea mea personala si sa traiesc tot felul de experiente.
Unde am fost intr-o seara ? Intr-un club de streaptise…am fost eu, Dave, Elisabeth si un prieten de-al ei din Dublin...spunea Elisabeh a vrea sa vada cum e un club e streaptise de aici din Irlanda...si sa va spun..destul de deprimant...fetele stau intr-un colt..sumar imbarcate...din cand in cand, dar foarte rar o fata mai danseaza la bar- dar doar danseaza- nu se dezraca....e oricum destulde dezbracata. Si apoi se duc la clienti...intreaba ce ar vrea..streaptise, lap dance...totul contra cost evident...si in functie de ce isi alege clientul, merg intr-o alta camera deasupra careia scria « stairway to heaven », si acolo se intampla...ceilalti nu pot vedea spectacolu . Noi de asta venisem acolo...i-am cumparat un lap dance lui Dave...spuneam ca are nevoie de acest lucru...evident, i-a placut...dar pacat ca nu am putut vedea si noi acest lucru..by the way..40 euro pentru un lap dance.
Oricum atmosfera destul de deprimanta in acest local... era mai mult o atmosfera de vanzare...ma asteptam sa fie ceva mai distracitv...cum vedeam la tele..fetele sa danseze, sa se dezbace, barbatii sa le dea bani..si tot asa...caci daca inepeau ele asa, puneau si barbatii bani...e mult mai naspa asa sa te duci sa il intreb pe ala ce vrei, aia sau aia...costa atat...Nu iti cam ia din chef?
Ceea ce a fost si mai amuzant e faptul ca la un moment dat am iesit cu Elisabeth sa fumeze o tigara si au iesit si niste tipi..destul de beti..spuneau ca sunt piloti penru Nasa. Si incepe Elisabeth sa spuna ca in State totul e diferit intr-un streaptise club...mult mai misto..si dintr-una in alta, din gluma in gluma...ii spune tipului ca fetele mai plinute sunt mult mai apreciate decat cele slabute... »poor little skinny girls...they don’t even know. In the states they would pay me a lot of money to streaptise”…si oricum tipul era beat…si a inteles ca face streaptise in state..si a intrebat-o cat l-ar costa…din negociere in negociere tipul era dispus sa plateasca 800 de euro pentru un streaptise din partea lui elisabeth…nu pot reda eu aici intreaga conversatie..dar a fost foarte amuzanta…la un moment dat…si Lizzy (asa ii mai spunem) lasa sa se inteleaga faptul ca era dansatoare…pana la umra nimic…s-au lamurit unii pe alti atat cat au putut avand la bord atat Lizzy cat si baietii destul de mult alcool…toata seara Lizzy spunea…fuck for 800 euros I could have done it…can u imagine?800 euros ? the girls here are paid 100...i could have done it for 800 euro.. » si tot asa...dar era destul de beata si oricum nu ar fi facut-o. La un moment dat am inceput sa dansam in acest club..se uita lumea la noi...eram 2 baieti si 2 fete...ah da...si cand am intrat in club, se uitau tipele la mine si la Lizzy...probabil ca, credeau ca suntem lesbi. Oricum interesanta noapte...m-am amuzat destul de mult.
O alta seara care mi-a placut extrem de mult a fost in Hi-B-Bar..acolo unde mi-am facut trainingul pentru bartender. Inca pastrez legatura cu propritarul, Bryan. Om foarte simpatic…putin nebun, oricum…cu ciudateniile lui. Ar face un super studiu de caz. Ceea ce vroiam sa spun, e faptul ca miercuri seara am fost in acest bar si a fost muzica live..cantat la pian. A cantat un barbat in jur de 60 de ani. A facut super atmosfera. Cica canta in Cork de 30 de ani. A inceput sa intrebe clienti ce cantec aar dori sa auda..si pana la sfarssitul serii nu a existat un singur cantec pe care sa nu-l fi stiut. Foarte foarte fumos. M-am simtit extraordinar de bine. Intr-un colt, era un cuplu care aniversa 24 de ani de casatorie, iar barbaul era cantaret sau ceva de genul..si a acompaniat painul cu vocea pentru cateva melodii. O atmosfera in care toata lumea se simtea bine..unii putin nostalgici, altii veseli. O sa ma mai duc acolo…acest om canta doar miercurea si joia. Oricum meritul pentru toata atmosfera de acolo ii apartine in totalitate. Am baut in acea seara cred ca 4 crème de wisky, Bailyes…depasit limita mea…la sfarsit de-abia asteptam sa ajung acasa sa ma culc..dimineata lucru si m-am trezit cu o mica durere de cap. Dar totul a fost ok..mi-am revenit.
Cand am ami avut o zi libera saptamana trecuta am fost impreuna cu Radu si Erick, un tip de aici din Irlanda, pana la Blarney Castle cu…bicla. Eu nu stiu sa merg..pardon nu stiam, sa merg cu bicileta. M-am urcat pe bicileta de 3 ori in viata mea cand eram foarte mica, si ultima data am cazut urat de tot. Si acesta era un lucru pe care vroiam sa il fac de mult - sa invat sa merg cu bicileta. Bine...mai am de exersat...mult! Am mers cu bicileta 30 de km. La intoarcere mi-am dat putin duhul...baietii aveau bicicleta cu care puteau sa prinda viteza, a mea era de oras...dar mult mai simplu de mers pe ea. A fost o itnreaga aventura...cand am ajusn la castel, Eric stia pe unde sa o luam ca sa nu trebuiasca sa platim taxa de intrare..asa ca am inceput prin a sari un gard, apoi am traversat curtea cuiva, trecut printr-o gaura in alt gard, am trecut printr-un camp unde trebuia sa fie tauri(dar in ziua respectiva nu erau), apoi am trecut un rau (ne-am descaltat - la un moment dat apa mi-a ajuns pana la genunchi)...apoi am mai mers foarte putin, apoi alt raulet si am ajuns in sfarsit in gradina de la Blarney Castle...Am reusit sa imi ud pantalonii, doar atat. Mi-a placut foarte mult..ca o mica aventura...ma simteam din nou ca si cum as fi in clasa a V-a intr-o drumetie cu scoala, sau o minipovestire din Ciresarii . Castelul in sine nu e cine stie cine ce...pentru ce e renumit el ? Aici se afla o piatra si se spune ca daca o saruti capeti the gift of the gab (darul vorbirii)..noi nu am sarutat piatra aflasem de la Eric ca are niste prieteni care vin noapte si fac pipi pe piatra. Ceea ce e frumos aici e gradina...imprejurimile..natura in principal. Ne-a parut extrem de rau ca nu am avut aparatul cu noi. Si am avut noroc de o vreme superba...cum rar ai in Irlanda.
De costume party..a scris deja Radu..din pacate eu tocmai venisem de la lucru cand i-am intalnit pe strada, deja imbracati, ducandu-se in pub...si nu am mai avut timp sa ma schimb..dar nu-i nimic vom mai face astfel de petreceri...ma gandesc la o tema pentru petrecerea de ziua mea..se apropie incet incet. Va fi ciudat sa fie aici, fara anumite persoane din viata mea. Imi va fi dor de voi si mai mult atunci. M-am distrat foarte mult si in acea seara...
Data viitoare vreau sa scriu despre anumite observatii mai obiective de aici...lucruri marunte ce fac parte din cultura irlandeza.
