Parca sunt din nou in Europa…. Arhitectura de la un colt de strada ma face sa ma gandesc fie la o anumita cladire din Bucuresti, anumite strazi ma duc cu gandul la Viena, oameni mai putin politicosi decat in Irlanda, oameni mai frumosi cu tenul mai bronzat fata de cei de aici…
Cand am fost in amsterdam si utrecht m-am simtit asa de aproape de casa, de romania si surprinzator mi-am dat seama cat de mult o sa imi lipseasca Irlanda si Cork. Pubs-urile irlandeze si Bulmers (noua mea bautura preferata – e cidru de mere) alaturi de Baileys. Cred ca nu am mai spus de Bulmers pana acum…cidru e destul de popular aici in Irlanda. Iar Bulmers e cel mai renumit…se bea cu multa multa gheata. Alta marca e Kroperberg (cu diferite arome pere, mere, capsuni)..mai sunt si altele…dar pe acestea le cunosc eu.
Olanda intai…revin apoi la Irlanda… Am fos de miercuri pana sambata in Olanda impreuna cu Lizzy, Nial, Aymeric si Dimitri (prieten de-a lui Aymeric).
Utrecht
Oras universitar..ne-am petrecut noaptea la un couch surfer ce locuia in campusul universitar…foarte frumos. Ne-a dus seara intr-un bar care era pe o barca, foarte popular printre studenti – The boat…lumea se duce acolo ca sa fumeze, sau chiar sa invete, sa lucreze pentru un proiect. Atmosfera chill…am mers, baietii si-au luat iarba..eu am spus ca ma pastrez pentru amsterdam. Utrecht e un oras ce merita vazut…cladiri joase- arhitectura superba, o multime de magazine, cafenele, multe shaormerii, canale si cea mai mare gara din Olanda…ne-am ratacit putin pe acolo . In prima seara am baut bere olandeza…a fost asa de ciudat..ne-au servit-o intr-un pahar cu picior…venita din Irlanda unde berea e servita in pahar mare…puteti vedea pozele cu paharele mici de bere …desi ne-au spus ca e vorba despre o bere speciala…
Amsterdam
multe multe bicilete..multe masini ecologice ciudate dar simpatice…cerul liber..am avut parte de o luna superba se vedea asa de mare.
Prostituate in ferestre…noaptea unele mai frumoase, ziua le puneau pe unele fie mai batrane, fie mai urate fie mai grase. Vis-à-vis de aceste geamuri cu femei de vanzare….biserica.
Red district - Strazi inguste, de o parte si de alta coffe shops (pot, mushrooms, space cakes) si pubs si sex shops. Timpul petrecut in amsterdam a fost ceva de genul cautat hostel in care sa stam iar apoi plibmat putin pe strazi, sau sa ajungem de la hostel in centru iar apoi o data in red district traseul a fost ceva de genul : coffe shop – pub- mancare – coffed shop- pub- camera (pot) – culcare. Coffe shops- unele aveau politica ca daca nu cumperi droguri nu ai voie sa stai…caci nu e vorba despre o cafenea obisnuita.
In bulldog am incercat space cake…scria pe eticheta ca ii ia ceva timp sa isi faca efectul…dupa 30 de minute le spuneam baietilor ca eu nu simt nimic…a mai trecut ceva timp..eram deja intr-un bar cand m-a lovit . A fost o experienta interesant…am inceput sa ma joc cu mintea pentru ca aveam impresia ca daca tin capul la anumite nivele pot sa aud in prim plan anumite sunete, detasandu-le de context…iar daca il mut la alt nivel, scot in relief alte sunete…a fost amuzant… ma intrebam din cand in cand daca am ceva halucinatii auditive si daca inca mai am perceptia buna asupra timpului (mai ales cand m-am dus la baie…eram ingrijorata sa nu stau acolo mai mult decat trebuie – si toate astea datorita faptului ca stiam dinainte ca ti se distorsioneaza perceptia asupra timpului).
Partea si mai amuzanta a fost cand am inceput sa explic procesele psihice…si chiar sa constat cat de complexe sunt acestea…sa fac legaturi si chiar sa le realizez sa le simt asa cum sunt in realitate…partea explicata mai sus cu perceptia auditiva…la un moment da gandeam ceva si imi spuneam…asta e nu stiu ce operatie a gandirii…si tot asa…reduceam tot e vedeam/gandeam la procesul, legea ce sta in spatele ei..si ma minunam cat de complex e totul…si ca e foarte tare sa realizezi tot ceea ce ai invatat la un nivel experential…pentru ca le-am invatat cognitiv, le=am inteles dar nu stiu cati dintre noi au si simtit si inteles ..asa ca recomand space cake….poate aveti parte de astfel de experiente…sau poate mai interesante. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva in romana (dar nu era nimeni acolo) … si mai erau si alte senzatii fizice...dar partea psihica a fost interesanta.
Cam asta a fost intalnirea mea cu prajitura …
Back to Cork…
Lucrez in Hi-B bar…nu am destul de multe ore…e mai mult un part time…sa vad maine incep sa imi caut si un alt job…dar va fi destul de greu sa mi le sincronizez…
Maine pleaca Aymeric inapoi in franta…a fost primul cu care m-am imprietenit aici in casa…ii voi simti lipsa…are un stil aparte…te face sa te simti bine…aduce lumina si voie buna in casa…umplea casa cu prezenta lui…cand gatea in bucatarie..cand dansa lent pe muzica lui in bucatarie…cand mergea cu mine la ceva cumparaturi..acea ziua ploioasa imediat dupa ziua mea cand am iesit si ne-am facut amandoi piercing in ureche drept cadou de ziua mea si apoi am mers din cafenea in cafenea cautand irish coffe. Cand am ajuns in casa asta pentru prima data si a venit cu mine sa imi caut cearceaf si mi-a dat una din pernele lui, cand am mers la galeria de arta….din casa cu el m-am inteles si am petrecut cel mai mult timp… ii doresc toate cele bune…si-a gasit aici in irlanda, dragostea…alicia. Cea care s-a mutat aici in locul americancelor, impreuna cu annie. Sunt din australia. Se vor vedea de craciun, iar intr-un final, prin primavara, se vor intalni in australia.
Sunday, November 16, 2008
Saturday, November 8, 2008
Ce am mai... (Radu)
Cu siguranta stiti cel putin o persoana in anturajul vostru care atunci cand isi ia salariul sparge jumatate din el de bucurie ca l-a luat.
Multe tari sunt la fel.
Irlanda e legata de America si de Marea Britanie nu numai din ratiuni istorice dar si de actualitate economica. Asa ca nu e greu sa-ti imaginezi ce se intampla pe o insulita dependenta atunci cand si SUA si UK sunt lovite de grave probleme economice. Irlanda se afla intr-o recesiune crancena. Pana si reclamele de la televizor fac referire la credit crunch. Magazinele sunt disperate, am ajuns sa vad reclame la canapele...nimeni nu cumpara nimic. Piata imobiliara, cea care a intretinut cei peste un milion de polonezi din irlanda s-a prabusit, nimeni nu cumpara, nimeni nu vinde. Polonezii pleaca. Daca ei pleaca pleaca si o bucata mare din venitul statului pentru ca toti plateau taxe. Asta cu taxele e tare rau... eu desi nu am teoretic voie sa lucrez legal aici, lucrez si mai si platesc taxe statului irlandez .
Statul a tot incercat sa incurajeze consumul pentru ca in lipsa acestuia roata se opreste si firmele mici pica primele, ele fiind cele ce angajeaza majoritatea populatiei. Nu a mers, toti au strans cureaua.
In acest context hotelul lui Bea a dat faliment.
Restaurantul la care lucrez eu face parte dintr-o franciza, sunt vreo 20 in Irlanda asa ca e puternic afectat. Cand am venit eu a inceput o perioada f tensionata, managerul si-a dat demisia, au pus alt manager, alta tipa si-a dat demisia, si tot asa. Pentru mine a fost foarte nasol pentru ca nu primeam destule ore pe saptamana. Am facut un pic de scandal si pe baza unui context favorabil am pus mana pe un post de supervizor. Asta inseamna ca pot sa fac cam de toate, deschid, inchid, fac casa, servesc, facturi, probleme s.a.m.d. Asta era acum doua saptamani, peste alte doua saptamani ar trebui sa-mi creasca salariul. Lucrez la niste ore foarte ciudate. Vineri si sambata tinem deschis tarziu pentru ca ies astia din cluburi si vin sa manance asa ca in unele zile de vineri, sambata lucrez de la 00:00 la 05:00. Sunt multumit, imi place, sper sa nu dea astia faliment sau sa fac eu cine stie ce prostie sa ma dea afara. Cam atat despre lucru.
Halloween
si
Beer bong
Cu parere de rau trebuie sa spun ca nu prea am ce sa spun. De halloween a fost foarte frumos, casa si invitatii chiar au aratat genial, se vedea ca s-a facut un pic de efort. Numai ca eu a terbuit sa plec la lucru la 12 noaptea. Bine ca am plecat pe sapte carari, mergeam la clienti sa le iau comanda si ei se scuzau ca le ia atat sa-mi zica ce vor pentru ca sunt rupti, eu ma uitam la ei si foarte empatic le spuneam ca ii inteleg si sa nu-si faca griji. A trecut foarte repede noaptea aia.
Beer pong e un joc atat de stupid incat e genial. Neaparat trebuie sa-l incercam. Se joaca pe echipe de doi. E cu bere. E cu rasete. Nu am rabdare sa descriu toate regulile.
Starea generala de spirit e work hard, party harder. Sunt convins ca o sa-mi fie dor de orasul asta, incep sa il apreciez din ce in ce mai mult. Ma uit la stiri pe antena1 si vad imagini cu traficul din bucuresti si desi il stiu foarte bine si o sa ma intorc la el in momentul asta mi se pare atat de departe si de strain.
Viata e altfel atunci cand mancarea si cazarea reprezinta 1/3 din salariul tau minim pe economie. Ai 2/3 si poti sa faci ce vrei cu ele .
And on that bomb shell, it’s time to end the show.
Multe tari sunt la fel.
Irlanda e legata de America si de Marea Britanie nu numai din ratiuni istorice dar si de actualitate economica. Asa ca nu e greu sa-ti imaginezi ce se intampla pe o insulita dependenta atunci cand si SUA si UK sunt lovite de grave probleme economice. Irlanda se afla intr-o recesiune crancena. Pana si reclamele de la televizor fac referire la credit crunch. Magazinele sunt disperate, am ajuns sa vad reclame la canapele...nimeni nu cumpara nimic. Piata imobiliara, cea care a intretinut cei peste un milion de polonezi din irlanda s-a prabusit, nimeni nu cumpara, nimeni nu vinde. Polonezii pleaca. Daca ei pleaca pleaca si o bucata mare din venitul statului pentru ca toti plateau taxe. Asta cu taxele e tare rau... eu desi nu am teoretic voie sa lucrez legal aici, lucrez si mai si platesc taxe statului irlandez .
Statul a tot incercat sa incurajeze consumul pentru ca in lipsa acestuia roata se opreste si firmele mici pica primele, ele fiind cele ce angajeaza majoritatea populatiei. Nu a mers, toti au strans cureaua.
In acest context hotelul lui Bea a dat faliment.
Restaurantul la care lucrez eu face parte dintr-o franciza, sunt vreo 20 in Irlanda asa ca e puternic afectat. Cand am venit eu a inceput o perioada f tensionata, managerul si-a dat demisia, au pus alt manager, alta tipa si-a dat demisia, si tot asa. Pentru mine a fost foarte nasol pentru ca nu primeam destule ore pe saptamana. Am facut un pic de scandal si pe baza unui context favorabil am pus mana pe un post de supervizor. Asta inseamna ca pot sa fac cam de toate, deschid, inchid, fac casa, servesc, facturi, probleme s.a.m.d. Asta era acum doua saptamani, peste alte doua saptamani ar trebui sa-mi creasca salariul. Lucrez la niste ore foarte ciudate. Vineri si sambata tinem deschis tarziu pentru ca ies astia din cluburi si vin sa manance asa ca in unele zile de vineri, sambata lucrez de la 00:00 la 05:00. Sunt multumit, imi place, sper sa nu dea astia faliment sau sa fac eu cine stie ce prostie sa ma dea afara. Cam atat despre lucru.
Halloween
si
Beer bong
Cu parere de rau trebuie sa spun ca nu prea am ce sa spun. De halloween a fost foarte frumos, casa si invitatii chiar au aratat genial, se vedea ca s-a facut un pic de efort. Numai ca eu a terbuit sa plec la lucru la 12 noaptea. Bine ca am plecat pe sapte carari, mergeam la clienti sa le iau comanda si ei se scuzau ca le ia atat sa-mi zica ce vor pentru ca sunt rupti, eu ma uitam la ei si foarte empatic le spuneam ca ii inteleg si sa nu-si faca griji. A trecut foarte repede noaptea aia.
Beer pong e un joc atat de stupid incat e genial. Neaparat trebuie sa-l incercam. Se joaca pe echipe de doi. E cu bere. E cu rasete. Nu am rabdare sa descriu toate regulile.
Starea generala de spirit e work hard, party harder. Sunt convins ca o sa-mi fie dor de orasul asta, incep sa il apreciez din ce in ce mai mult. Ma uit la stiri pe antena1 si vad imagini cu traficul din bucuresti si desi il stiu foarte bine si o sa ma intorc la el in momentul asta mi se pare atat de departe si de strain.
Viata e altfel atunci cand mancarea si cazarea reprezinta 1/3 din salariul tau minim pe economie. Ai 2/3 si poti sa faci ce vrei cu ele .
And on that bomb shell, it’s time to end the show.
Tuesday, November 4, 2008
Life...in general...(Beatrice)
Cand eram in liceu, imi placea extrem de mult sa iau un text si sa il analizez...sa vad simbolurile ascunse in spatele cuvintelor si sa descifrez mesajul pe care autorul a vrut sa il transmita constient sau mai putin constient...cate o data mergeam foarte departe cu interpretarea...si stiu ca ma fascinau romanele sau povestirile ciclice...in introducerea si finalul careia gaseai aceleasi simboluri cu alte semnficatii, dar totusi complementare.. Asa de mult imi placea sa fac aceasta analiza de simboluri si a ciclicitatii incat mi s-a format o mica deprindere pe care o aplic in viata mea si a persoanelor apropiate mie. Si surprinzator constat aceeasi ciclicitate in diferitele evenimente ce mi se intampla...la inceputul si la sfarsitul lor... si sunt pretioase astfel de momente in care te detasezi putin de toata suita de acitivitati pe care le faci si stai sa le privesti degajat..pe ele...pe tine facandu-le...contextul in care se intampla...participantii...si vezi motivele recurente.
De ce atata filosofie in seara asta ? Pentru ca ieri ne-au plecat 2 dintre colegele de casa : Michele si Lizzy. Am fost ultimii care am ajuns sa completam casa si vom fi ultimii care o vor parasi. Deja le simt lipsa...e vorba doar sa le stii ca sunt aici...ca o vei vedea pe \Lizzy venind la tine, intinzand si jucandu-se cu degetele in fata ta : what’s up Bibi ?..sa stau de vorba cu Michele despre cautarea drumului in viata, despre iubire si singuratate si dorinta de dezvoltare. Sa iesim cu totii intr-un pub...
Unul din cele mai frumoase lucruri care ni s-au intamplat aici in Irlanda...sau cel putin pe care eu il apreciez extrem de mult este casa si colegii de casa....echipa initiala...vom vedea ce se va intampla de aici incolo. In locul lor se vor muta 2 fete din Australia..par a fi dragute. Le stim deja. Una dintre ele, Alicia e iubita lui Aymerick (francezul). E foarte frumoasa povestea lor…s-au cunoscut aici…Aymerick va pleca si el in deccembrie acasa, dar dupa aceea in februarie va pleca in Asia iar Alicia va merge cu el. E foarte frumos cum s-au gasit intr-o tara straina, si si-au unit drumurile...
Alt final pentru mine..jobul la Golf Club...se inchide..intreg hotelul a dat faliment (de fapt proprietarul are o multime de datorii). Golf Clubul a fost deja cumparat de cineva si va fi separat de hotel..ceea ce va fi mult mai bine pentru ei.
Nu stiu daca am mentionat dar golful este un sport foarte foarte popular in Irlanda, alaturi de hurley. In zona sunt o multime de terenuri de golf. Joaca atat femeile cat si barbatii. Ma gandesc acum care e perceptia asupra jucatorilor de golf...daca a fost asociat doar cu aristrocratia... E un sport care e folosit de companii ca si teambuilding si ocazie pentru charity fundraising. Golful sport de origine scotiana, cel putin asa cum este el jucat in zilele noastre... a devnit destul de popular cand familia regala a inceput sa il joace...dar era destul de scump de jucat intrucat betele si mingile erau facute manual...asadar da, era un joc rezervat celor bogati. O data cu dezvoltarile tehnologice, echipamentul de golf a devenit mai ieftin si astfel a devenit mai accesibil.
Viata persoanelor in varsta de aici...difera destul de mult fata de a celor din Romania...au o viata sociala mult mai bogata..vezi in pubs batranei care au venit sa bea o bere...sa inceapa o conversatie cu un strain...sa isi impartaseasca din viata lor acestora...cand am fost in Hi-B bar o data de un batranel a inceput sa ne povesteasca mie si lui Kevin de cum a fost peace keeper in ....... despre experientele lui de acolo..despre faptul ca au fost trimisi acolo niste tineri care nu stiau prea bine ce inseamna sa mentii pacea... fara prea multa experienta...si ca au facut ceea ce au putut in acele circumstante...
Femei in varsta care ies in pubs sa asculte muzica cantata life...sa bea un Baileys si sa se simta bine...in principal la noi femeile in varsta sunt mai mult orientate spre familie... si cateva spre cultura, teatru, opera....
Femei in varsta care intr-o zi obisnuita iau autobuzul dintr-un orasel intr-altul pentru a se intalni cu o prietena sa ia lua ceaiul...
Batranei si batrenele care joaca golf...dar aici deja intram intr-o alta categorie...putin mai instarita...pentru ca golful totusi nu e un sport ieftin...implica anumite taxe (green fees +inchirierea echipamentului).
Ceea ce e amuzant...exista un grup pe facebook despre acest barulet in care am avut si eu parte de training pentru barman in Irlanda... « I worked in Hi-B Bar and lived to talk about it »
http://www.facebook.com/wall.php?id=2263039136#/group.php?gid=2263039136
Ma bucur ca am ajuns sa il cunosc si eu pe acest mosulet…nu am scris asa de multe despre el pe blog…am fost cu el de vreo 2 sau 3 ori la masa/cafea...este doar un batranel excentric care se simte si putin singur...pe mine ma vedea ca pe ceva excentric datorita faptului ca eram noua in Cork si pentru ca nu cunoscuse pe nimeni din Romania. Cu mine s-a purtat exceptional...am multe pentru care sa ii multumesc...ar trebui sa il mai vizitez din cand in cand... joi sau vineri...
Ceea ce am simtit aici in Irlanda, sau cel putin in Cork e faptul ca poti sa te apropii de oameni mult mai usor...si sunt foarte friendly...si parca altfel relationezi cu ei...parca sunt mai dezinteresati decat cei pe care ii intalnesti acasa... eu asta am simtit...ca fac lucruri pentru tine, pentru ca vor ca tu sa te simti bine aici in tara lor, si ca ei vor sa contribuie la acest lucru...asta in sine reprezentand o recompensa pentru ei.
Nu stiu cum sa fac dar inaite sa plec din Irlanda vreau sa ajung si in Scotia...cred ca o sa imi rezerv saptamana aceea inainte sa plec din Irlanda pentru a calatori in imprejurimi... Radu nu vrea sa viziteze Scotia sau altceva in Irlanda...asa ca voi face acest lucru singura.
Pentru cei care nu stiu inca vom veni in Romania pe 30 ianuarie si vom pleca pe 3 februarie...un mic popas acasa inainte sa ne incepem caltoria spre Asia. Am cumparat biletele pentru India, New Delhi – pe 4 februarie plecam din Londra. Ne-am stabilit cat de cat itinerariu. Exciting! De-abia astept. Eu voi fi in Bucresti doar luni, 2 februarie…stiti asta deja...sper sa reusim sa va vad pe cat mai multi dintre voi.
Halloween.
Ei sarbatoresc Halloweenul… contrat supermediatizarii, aceasta sarbatoare isi are originea in Irlanda si nu in America…era o sarbatoare pagana in care se spunea ca sufletele celor morti pot sa treaca pragul si mearga printre cei vii… Asa ca am avut acasa o petrecere de Halloween…si toata lumea a venit costumata…eu am fost vrajitoare..vom pune si poze in curand. A fost frumos.
Beer Pong Tournament
Petrecerea de Halloween a fost urmata de doua seri in care am jucat acest joc stiut de americance si australience..beer pong tournament… il voi lasa aici pe Radu sa il explice… ne-am distrat oricum…il putem juca in Bucuresti cand ajungem.
De ce atata filosofie in seara asta ? Pentru ca ieri ne-au plecat 2 dintre colegele de casa : Michele si Lizzy. Am fost ultimii care am ajuns sa completam casa si vom fi ultimii care o vor parasi. Deja le simt lipsa...e vorba doar sa le stii ca sunt aici...ca o vei vedea pe \Lizzy venind la tine, intinzand si jucandu-se cu degetele in fata ta : what’s up Bibi ?..sa stau de vorba cu Michele despre cautarea drumului in viata, despre iubire si singuratate si dorinta de dezvoltare. Sa iesim cu totii intr-un pub...
Unul din cele mai frumoase lucruri care ni s-au intamplat aici in Irlanda...sau cel putin pe care eu il apreciez extrem de mult este casa si colegii de casa....echipa initiala...vom vedea ce se va intampla de aici incolo. In locul lor se vor muta 2 fete din Australia..par a fi dragute. Le stim deja. Una dintre ele, Alicia e iubita lui Aymerick (francezul). E foarte frumoasa povestea lor…s-au cunoscut aici…Aymerick va pleca si el in deccembrie acasa, dar dupa aceea in februarie va pleca in Asia iar Alicia va merge cu el. E foarte frumos cum s-au gasit intr-o tara straina, si si-au unit drumurile...
Alt final pentru mine..jobul la Golf Club...se inchide..intreg hotelul a dat faliment (de fapt proprietarul are o multime de datorii). Golf Clubul a fost deja cumparat de cineva si va fi separat de hotel..ceea ce va fi mult mai bine pentru ei.
Nu stiu daca am mentionat dar golful este un sport foarte foarte popular in Irlanda, alaturi de hurley. In zona sunt o multime de terenuri de golf. Joaca atat femeile cat si barbatii. Ma gandesc acum care e perceptia asupra jucatorilor de golf...daca a fost asociat doar cu aristrocratia... E un sport care e folosit de companii ca si teambuilding si ocazie pentru charity fundraising. Golful sport de origine scotiana, cel putin asa cum este el jucat in zilele noastre... a devnit destul de popular cand familia regala a inceput sa il joace...dar era destul de scump de jucat intrucat betele si mingile erau facute manual...asadar da, era un joc rezervat celor bogati. O data cu dezvoltarile tehnologice, echipamentul de golf a devenit mai ieftin si astfel a devenit mai accesibil.
Viata persoanelor in varsta de aici...difera destul de mult fata de a celor din Romania...au o viata sociala mult mai bogata..vezi in pubs batranei care au venit sa bea o bere...sa inceapa o conversatie cu un strain...sa isi impartaseasca din viata lor acestora...cand am fost in Hi-B bar o data de un batranel a inceput sa ne povesteasca mie si lui Kevin de cum a fost peace keeper in ....... despre experientele lui de acolo..despre faptul ca au fost trimisi acolo niste tineri care nu stiau prea bine ce inseamna sa mentii pacea... fara prea multa experienta...si ca au facut ceea ce au putut in acele circumstante...
Femei in varsta care ies in pubs sa asculte muzica cantata life...sa bea un Baileys si sa se simta bine...in principal la noi femeile in varsta sunt mai mult orientate spre familie... si cateva spre cultura, teatru, opera....
Femei in varsta care intr-o zi obisnuita iau autobuzul dintr-un orasel intr-altul pentru a se intalni cu o prietena sa ia lua ceaiul...
Batranei si batrenele care joaca golf...dar aici deja intram intr-o alta categorie...putin mai instarita...pentru ca golful totusi nu e un sport ieftin...implica anumite taxe (green fees +inchirierea echipamentului).
Ceea ce e amuzant...exista un grup pe facebook despre acest barulet in care am avut si eu parte de training pentru barman in Irlanda... « I worked in Hi-B Bar and lived to talk about it »
http://www.facebook.com/wall.php?id=2263039136#/group.php?gid=2263039136
Ma bucur ca am ajuns sa il cunosc si eu pe acest mosulet…nu am scris asa de multe despre el pe blog…am fost cu el de vreo 2 sau 3 ori la masa/cafea...este doar un batranel excentric care se simte si putin singur...pe mine ma vedea ca pe ceva excentric datorita faptului ca eram noua in Cork si pentru ca nu cunoscuse pe nimeni din Romania. Cu mine s-a purtat exceptional...am multe pentru care sa ii multumesc...ar trebui sa il mai vizitez din cand in cand... joi sau vineri...
Ceea ce am simtit aici in Irlanda, sau cel putin in Cork e faptul ca poti sa te apropii de oameni mult mai usor...si sunt foarte friendly...si parca altfel relationezi cu ei...parca sunt mai dezinteresati decat cei pe care ii intalnesti acasa... eu asta am simtit...ca fac lucruri pentru tine, pentru ca vor ca tu sa te simti bine aici in tara lor, si ca ei vor sa contribuie la acest lucru...asta in sine reprezentand o recompensa pentru ei.
Nu stiu cum sa fac dar inaite sa plec din Irlanda vreau sa ajung si in Scotia...cred ca o sa imi rezerv saptamana aceea inainte sa plec din Irlanda pentru a calatori in imprejurimi... Radu nu vrea sa viziteze Scotia sau altceva in Irlanda...asa ca voi face acest lucru singura.
Pentru cei care nu stiu inca vom veni in Romania pe 30 ianuarie si vom pleca pe 3 februarie...un mic popas acasa inainte sa ne incepem caltoria spre Asia. Am cumparat biletele pentru India, New Delhi – pe 4 februarie plecam din Londra. Ne-am stabilit cat de cat itinerariu. Exciting! De-abia astept. Eu voi fi in Bucresti doar luni, 2 februarie…stiti asta deja...sper sa reusim sa va vad pe cat mai multi dintre voi.
Halloween.
Ei sarbatoresc Halloweenul… contrat supermediatizarii, aceasta sarbatoare isi are originea in Irlanda si nu in America…era o sarbatoare pagana in care se spunea ca sufletele celor morti pot sa treaca pragul si mearga printre cei vii… Asa ca am avut acasa o petrecere de Halloween…si toata lumea a venit costumata…eu am fost vrajitoare..vom pune si poze in curand. A fost frumos.
Beer Pong Tournament
Petrecerea de Halloween a fost urmata de doua seri in care am jucat acest joc stiut de americance si australience..beer pong tournament… il voi lasa aici pe Radu sa il explice… ne-am distrat oricum…il putem juca in Bucuresti cand ajungem.
Wednesday, October 29, 2008
niste preturi
O bere in bar – intre 182 de mii si 292 de mii
Chiria pe o luna – intre 11 milioane 700 si 14 milioane 600
Un pachet de tigari – 274 de mii
O masa in oras / pers – 950 de mii
Un hamburger la restaurantul la care lucrez eu – 330 de mii
Un apartament cu 3 camere -
316000 euro in Cork*
407000 euro in Dublin*
Sunday, September 28, 2008
Viata in Cork...
Ma uitam..nu am mai scris cam de o luna...desi am mai vorbit cu unii dintre voi...asa ca va fi un post destul de lung...
La munca
Sa o luam incet..cu munca. Lucrez inca la golf club si as vrea sa raman aici. Ma inteleg bine cu oamenii cu care lucrez, am ajuns sa cunosc destulde bine cum functioneaza lucrurile aici si ma descurc. Clientii ma plac in general. E foarte ok..singura problema e ca e in afara Corkului si trebuie sa iau autobuzul pana acolo (30 de minute) si acesta vine cam la 1 ora sau 1h30min, asa ca daca il pierd stau si ma plimb prin statie degeaba.
Sunt cateva poze cu mine la locul de munca. Golf clubul apartine hotelului CastleMartyr, hotel de 5 stele (face parte din lanturile de hoteluri capella). Au si site pentru cine vrea sa vada hotelul…de fapt e un mic resort locul unde e amplasat hotelul si intrgul teritori le apartine…au hotelul, in hotel au piscina, spa, golf clubul, teren de golf (bineinteles), o intinsa pajiste cu cai, magari (banuiesc ca., clientii hotelului pot calari), lac cu lebede...multa verdeata. E intr-adevar un mic paradis.
In interiorul hotelului la restaurant, bar – e o atmosfera destul de stiff...am lucrat intr-o zi la restaurant si am spus ca nu mai calc acolo...pretentiile si standardele sunt foarte inalte...la golf club atmosfera e mai lejera, mai relaxata. E bine...la restaurant totul se misca foarte repede, si intre servitori atmosfera nu era prea ok..stres...slava Domnului ca nu lucrez acolo. Am avut mare noroc ca am fost distribuita aici de agentia de recrutare, faptul ca atunci aveau nevoie de un om si ca m-au placut.
Aici vin si clienti ai hotelului, care si-au luat un fel de concediu in care sa joace golf, dar si membrii ai clubului...oameni de prin imprejurimi carora le place golful...ciudat sport..am aflat ceva ceva despre el...poate o sa pot sa joc o partida intr-o zi...mai incolo...
Cum a inceput...cand am ajuns la golf club am fost trainutia de o multime de oameni pentru ca cei care lucrau de fapt la golf club nu erau. Asa ca primul pe care l-am cunoscut a fos John..un mosulet la 50 de ani. Foarte de treaba...mi-a aratat multe pe acolo si s-a purtat super cu mine...de la egal la egal. Spun lucrul asta pentru ca voi reveni asupra acestui subiect. John- irlandez...recent am aflat ca este si profesor...nu stiu ce preda si pentru ce clase. Oricum foarte ok ca om. Apoi a fost Fred, barmanul din barul din hotel. A fost ok...competent dar nu m-a impresionat asa de mult. Francez, destul de dragut. Apoi Kyle, unii dintre baieti care chiar lucra la golf club. De fapt cine lucra la golf club era Kyle, canadian, 26 ani, si Felix,28, polonez casatorit cu o irlandeza (tocmai devenise tatic si de asta nu era la serviciu).
Kyle- ok dar si putin prea smart ass in principal. Destulde exigent cu mine…nu ma lasa sa stau locului o secunda..fa si asta, fa si asta. Daca simti ca te plictisesti poti oricand sa mai stergi oglinzile...whatever. Oricum datorita lui mi-am dat drumul...ma punea sa ma duc la mese sa iau comanda.. Momentan a plecat de aici...impreuna cu Fred - sunt travelling buddies..au plecat in Australia.
Felix - destul de ok. Acum ca Kyle a plecat el a devenit superviserul meu..pana acum Kyle era in charge... Ma inteleg bine cu el…dar nu stiu…sa vad cum mai merg lucrurile..am observat o mica schimbare in el de cand a preluat aceasta functie..(e o saptamana acum). Spuneam de modul in care am fost tratata…Felix face clar diferentierea intre oamenii angajati aici si oamenii care vin de la agentie. Pe mine ma trateaza ca unul de-a lor pentru ca sunt cred ca de o luna aici si sunt competenta…dar clar face diferentieri. Mai vin din cand in cand si alti oameni de la agentie sa ne ajute, mai ales cand avem grupuri mari si se vede putin cum sunt tratati diferit, mai ales daca nu ii simpatizeaza...si ma simt prost si in acelasi timp fericita ca am avut acest noroc... de exemplu din prima zi cand am ajuns aici, John a impartit bacsisul cu mine. O data chiar mi l-a lasat pe tot fiindca era prea putin. Asta e politica aici - orice bacisis se pune intr-un pahar si la sfarsit se imparte. Acum cu Felix, de obicei nu impartim bacsisul cu cei de la agentie...cand am fost doar eu singura cu cineva de la agentie, am impartit.
Dar in afara de acest lucru, Felix e ok..putin lenes, dar compenseaza prin personalitate.
Cand lucram cu Felix si Kyle era fun. Am vazut ce inseamna sa lucrezi si intr-un men environment..eu obisnuita in principal sa lucrez cu fete...asa ca am dat peste glumite, poante, foarte multe aluzii sexuale, si ceva glume pe seama mea. Dar totul in spirit de gluma ceea ce facea super atmosfera. Acum doar cu Felix, se mai pastreaza unele glumite.
Apoi un alt avantaj aici e faptul ca pot alege orice din meniu si bucatar-ul il pregateste.
De cand am ajuns aici s-au schimbat multe lucruri. A plecat Kyle...bucatar-ul care era prima data aici a plecat dupa o saptamana . George, negru, 30 de ani, nascut in Anglia, si-a petrecut copilaria in Africa de Sud si a trait in America. Era foarte ok ca si personalitate. Degajat, funny si facea fata stresului de acolo. Cand e aglomerat la golf club desi suntem 2 ospatari, e doar un bucatar. Asa ca momentant nu e nici un bucatar stabil al golf club..vin diferiti buatari din restaurantul din hotel. Asa ca a fost la un moment dat Michael – ilrandez,21, probleme serioase pe plan afectiv (el de fapt a fost prin agentie dar a plecat destul de repede- nu-i placea asa de mult aici si in plus nici ei nu prea l-au placut pe el), Thomas- polonez, 25 de ani : ok...genul de persoana care isi face treaba, dar daca poate sa profite de pe urma a ceva, o face. Putin lingusitor. Marcin- tot polonez..el e mai ok ca Thomas...cu mai mult bun simt, si destul de perfectionist fata de el si fata de noi...putin critic. Ceea ce e bine...ma impinge sa fac lucrurile mai bine...ca sa dau si un exemplu...de obicei pot sa car doar 2 farfurii...imi spune sa invat sa car 3 sau 4 ca sa imi eficientizez lucru..mai ales cand avem grupuri. Ceea ce e frumos cu Marcin e faptul ca gateste pentru noi ospatarii (mai ales cand sunt eu si Felix) lucruri ce nu sunt in meniu. Foarte bun...ne-a facut la un moment dat supa de rosii...o duc foarte bine din punctul asta de vedere...cand avem grupuri mari, mai sunt unii care nu vin sa manance..si daca au un meniu prestabilit de obicei e fie miel sau somon, sau alta data vita sau somon...daca raman portii putem papa noi..si de obicei raman.
Ce sa mai spun...avem tot felul de clienti..de la snobi la oameni foarte de treaba. Cele mai naspa snt babele irlandeze. Kyle zicea ca daca ar putea le-ar impusca pe toate...mereu vin si la inceput sunt nemultumite de tot. Cam atat despre lucru..poate pe voi v-a plictisit, dar eu vreau sa imi aduc aminte cat mai mult de atmosfera de aici, de oamenii pe care i-am cunoscut..
Timp liber...
Ceea ce e frumos e faptul ca de cand am venit aici am facut unele lucruri pe care in mod normal acasa nu le-as fi facut. Pana acuma ceasta excursie s-a dovedid a fi ceea ce ma asteptam de la ea ... si anume sa contribuie la dezvolarea mea personala si sa traiesc tot felul de experiente.
Unde am fost intr-o seara ? Intr-un club de streaptise…am fost eu, Dave, Elisabeth si un prieten de-al ei din Dublin...spunea Elisabeh a vrea sa vada cum e un club e streaptise de aici din Irlanda...si sa va spun..destul de deprimant...fetele stau intr-un colt..sumar imbarcate...din cand in cand, dar foarte rar o fata mai danseaza la bar- dar doar danseaza- nu se dezraca....e oricum destulde dezbracata. Si apoi se duc la clienti...intreaba ce ar vrea..streaptise, lap dance...totul contra cost evident...si in functie de ce isi alege clientul, merg intr-o alta camera deasupra careia scria « stairway to heaven », si acolo se intampla...ceilalti nu pot vedea spectacolu . Noi de asta venisem acolo...i-am cumparat un lap dance lui Dave...spuneam ca are nevoie de acest lucru...evident, i-a placut...dar pacat ca nu am putut vedea si noi acest lucru..by the way..40 euro pentru un lap dance.
Oricum atmosfera destul de deprimanta in acest local... era mai mult o atmosfera de vanzare...ma asteptam sa fie ceva mai distracitv...cum vedeam la tele..fetele sa danseze, sa se dezbace, barbatii sa le dea bani..si tot asa...caci daca inepeau ele asa, puneau si barbatii bani...e mult mai naspa asa sa te duci sa il intreb pe ala ce vrei, aia sau aia...costa atat...Nu iti cam ia din chef?
Ceea ce a fost si mai amuzant e faptul ca la un moment dat am iesit cu Elisabeth sa fumeze o tigara si au iesit si niste tipi..destul de beti..spuneau ca sunt piloti penru Nasa. Si incepe Elisabeth sa spuna ca in State totul e diferit intr-un streaptise club...mult mai misto..si dintr-una in alta, din gluma in gluma...ii spune tipului ca fetele mai plinute sunt mult mai apreciate decat cele slabute... »poor little skinny girls...they don’t even know. In the states they would pay me a lot of money to streaptise”…si oricum tipul era beat…si a inteles ca face streaptise in state..si a intrebat-o cat l-ar costa…din negociere in negociere tipul era dispus sa plateasca 800 de euro pentru un streaptise din partea lui elisabeth…nu pot reda eu aici intreaga conversatie..dar a fost foarte amuzanta…la un moment dat…si Lizzy (asa ii mai spunem) lasa sa se inteleaga faptul ca era dansatoare…pana la umra nimic…s-au lamurit unii pe alti atat cat au putut avand la bord atat Lizzy cat si baietii destul de mult alcool…toata seara Lizzy spunea…fuck for 800 euros I could have done it…can u imagine?800 euros ? the girls here are paid 100...i could have done it for 800 euro.. » si tot asa...dar era destul de beata si oricum nu ar fi facut-o. La un moment dat am inceput sa dansam in acest club..se uita lumea la noi...eram 2 baieti si 2 fete...ah da...si cand am intrat in club, se uitau tipele la mine si la Lizzy...probabil ca, credeau ca suntem lesbi. Oricum interesanta noapte...m-am amuzat destul de mult.
O alta seara care mi-a placut extrem de mult a fost in Hi-B-Bar..acolo unde mi-am facut trainingul pentru bartender. Inca pastrez legatura cu propritarul, Bryan. Om foarte simpatic…putin nebun, oricum…cu ciudateniile lui. Ar face un super studiu de caz. Ceea ce vroiam sa spun, e faptul ca miercuri seara am fost in acest bar si a fost muzica live..cantat la pian. A cantat un barbat in jur de 60 de ani. A facut super atmosfera. Cica canta in Cork de 30 de ani. A inceput sa intrebe clienti ce cantec aar dori sa auda..si pana la sfarssitul serii nu a existat un singur cantec pe care sa nu-l fi stiut. Foarte foarte fumos. M-am simtit extraordinar de bine. Intr-un colt, era un cuplu care aniversa 24 de ani de casatorie, iar barbaul era cantaret sau ceva de genul..si a acompaniat painul cu vocea pentru cateva melodii. O atmosfera in care toata lumea se simtea bine..unii putin nostalgici, altii veseli. O sa ma mai duc acolo…acest om canta doar miercurea si joia. Oricum meritul pentru toata atmosfera de acolo ii apartine in totalitate. Am baut in acea seara cred ca 4 crème de wisky, Bailyes…depasit limita mea…la sfarsit de-abia asteptam sa ajung acasa sa ma culc..dimineata lucru si m-am trezit cu o mica durere de cap. Dar totul a fost ok..mi-am revenit.
Cand am ami avut o zi libera saptamana trecuta am fost impreuna cu Radu si Erick, un tip de aici din Irlanda, pana la Blarney Castle cu…bicla. Eu nu stiu sa merg..pardon nu stiam, sa merg cu bicileta. M-am urcat pe bicileta de 3 ori in viata mea cand eram foarte mica, si ultima data am cazut urat de tot. Si acesta era un lucru pe care vroiam sa il fac de mult - sa invat sa merg cu bicileta. Bine...mai am de exersat...mult! Am mers cu bicileta 30 de km. La intoarcere mi-am dat putin duhul...baietii aveau bicicleta cu care puteau sa prinda viteza, a mea era de oras...dar mult mai simplu de mers pe ea. A fost o itnreaga aventura...cand am ajusn la castel, Eric stia pe unde sa o luam ca sa nu trebuiasca sa platim taxa de intrare..asa ca am inceput prin a sari un gard, apoi am traversat curtea cuiva, trecut printr-o gaura in alt gard, am trecut printr-un camp unde trebuia sa fie tauri(dar in ziua respectiva nu erau), apoi am trecut un rau (ne-am descaltat - la un moment dat apa mi-a ajuns pana la genunchi)...apoi am mai mers foarte putin, apoi alt raulet si am ajuns in sfarsit in gradina de la Blarney Castle...Am reusit sa imi ud pantalonii, doar atat. Mi-a placut foarte mult..ca o mica aventura...ma simteam din nou ca si cum as fi in clasa a V-a intr-o drumetie cu scoala, sau o minipovestire din Ciresarii . Castelul in sine nu e cine stie cine ce...pentru ce e renumit el ? Aici se afla o piatra si se spune ca daca o saruti capeti the gift of the gab (darul vorbirii)..noi nu am sarutat piatra aflasem de la Eric ca are niste prieteni care vin noapte si fac pipi pe piatra. Ceea ce e frumos aici e gradina...imprejurimile..natura in principal. Ne-a parut extrem de rau ca nu am avut aparatul cu noi. Si am avut noroc de o vreme superba...cum rar ai in Irlanda.
De costume party..a scris deja Radu..din pacate eu tocmai venisem de la lucru cand i-am intalnit pe strada, deja imbracati, ducandu-se in pub...si nu am mai avut timp sa ma schimb..dar nu-i nimic vom mai face astfel de petreceri...ma gandesc la o tema pentru petrecerea de ziua mea..se apropie incet incet. Va fi ciudat sa fie aici, fara anumite persoane din viata mea. Imi va fi dor de voi si mai mult atunci. M-am distrat foarte mult si in acea seara...
Data viitoare vreau sa scriu despre anumite observatii mai obiective de aici...lucruri marunte ce fac parte din cultura irlandeza.
La munca
Sa o luam incet..cu munca. Lucrez inca la golf club si as vrea sa raman aici. Ma inteleg bine cu oamenii cu care lucrez, am ajuns sa cunosc destulde bine cum functioneaza lucrurile aici si ma descurc. Clientii ma plac in general. E foarte ok..singura problema e ca e in afara Corkului si trebuie sa iau autobuzul pana acolo (30 de minute) si acesta vine cam la 1 ora sau 1h30min, asa ca daca il pierd stau si ma plimb prin statie degeaba.
Sunt cateva poze cu mine la locul de munca. Golf clubul apartine hotelului CastleMartyr, hotel de 5 stele (face parte din lanturile de hoteluri capella). Au si site pentru cine vrea sa vada hotelul…de fapt e un mic resort locul unde e amplasat hotelul si intrgul teritori le apartine…au hotelul, in hotel au piscina, spa, golf clubul, teren de golf (bineinteles), o intinsa pajiste cu cai, magari (banuiesc ca., clientii hotelului pot calari), lac cu lebede...multa verdeata. E intr-adevar un mic paradis.
In interiorul hotelului la restaurant, bar – e o atmosfera destul de stiff...am lucrat intr-o zi la restaurant si am spus ca nu mai calc acolo...pretentiile si standardele sunt foarte inalte...la golf club atmosfera e mai lejera, mai relaxata. E bine...la restaurant totul se misca foarte repede, si intre servitori atmosfera nu era prea ok..stres...slava Domnului ca nu lucrez acolo. Am avut mare noroc ca am fost distribuita aici de agentia de recrutare, faptul ca atunci aveau nevoie de un om si ca m-au placut.
Aici vin si clienti ai hotelului, care si-au luat un fel de concediu in care sa joace golf, dar si membrii ai clubului...oameni de prin imprejurimi carora le place golful...ciudat sport..am aflat ceva ceva despre el...poate o sa pot sa joc o partida intr-o zi...mai incolo...
Cum a inceput...cand am ajuns la golf club am fost trainutia de o multime de oameni pentru ca cei care lucrau de fapt la golf club nu erau. Asa ca primul pe care l-am cunoscut a fos John..un mosulet la 50 de ani. Foarte de treaba...mi-a aratat multe pe acolo si s-a purtat super cu mine...de la egal la egal. Spun lucrul asta pentru ca voi reveni asupra acestui subiect. John- irlandez...recent am aflat ca este si profesor...nu stiu ce preda si pentru ce clase. Oricum foarte ok ca om. Apoi a fost Fred, barmanul din barul din hotel. A fost ok...competent dar nu m-a impresionat asa de mult. Francez, destul de dragut. Apoi Kyle, unii dintre baieti care chiar lucra la golf club. De fapt cine lucra la golf club era Kyle, canadian, 26 ani, si Felix,28, polonez casatorit cu o irlandeza (tocmai devenise tatic si de asta nu era la serviciu).
Kyle- ok dar si putin prea smart ass in principal. Destulde exigent cu mine…nu ma lasa sa stau locului o secunda..fa si asta, fa si asta. Daca simti ca te plictisesti poti oricand sa mai stergi oglinzile...whatever. Oricum datorita lui mi-am dat drumul...ma punea sa ma duc la mese sa iau comanda.. Momentan a plecat de aici...impreuna cu Fred - sunt travelling buddies..au plecat in Australia.
Felix - destul de ok. Acum ca Kyle a plecat el a devenit superviserul meu..pana acum Kyle era in charge... Ma inteleg bine cu el…dar nu stiu…sa vad cum mai merg lucrurile..am observat o mica schimbare in el de cand a preluat aceasta functie..(e o saptamana acum). Spuneam de modul in care am fost tratata…Felix face clar diferentierea intre oamenii angajati aici si oamenii care vin de la agentie. Pe mine ma trateaza ca unul de-a lor pentru ca sunt cred ca de o luna aici si sunt competenta…dar clar face diferentieri. Mai vin din cand in cand si alti oameni de la agentie sa ne ajute, mai ales cand avem grupuri mari si se vede putin cum sunt tratati diferit, mai ales daca nu ii simpatizeaza...si ma simt prost si in acelasi timp fericita ca am avut acest noroc... de exemplu din prima zi cand am ajuns aici, John a impartit bacsisul cu mine. O data chiar mi l-a lasat pe tot fiindca era prea putin. Asta e politica aici - orice bacisis se pune intr-un pahar si la sfarsit se imparte. Acum cu Felix, de obicei nu impartim bacsisul cu cei de la agentie...cand am fost doar eu singura cu cineva de la agentie, am impartit.
Dar in afara de acest lucru, Felix e ok..putin lenes, dar compenseaza prin personalitate.
Cand lucram cu Felix si Kyle era fun. Am vazut ce inseamna sa lucrezi si intr-un men environment..eu obisnuita in principal sa lucrez cu fete...asa ca am dat peste glumite, poante, foarte multe aluzii sexuale, si ceva glume pe seama mea. Dar totul in spirit de gluma ceea ce facea super atmosfera. Acum doar cu Felix, se mai pastreaza unele glumite.
Apoi un alt avantaj aici e faptul ca pot alege orice din meniu si bucatar-ul il pregateste.
De cand am ajuns aici s-au schimbat multe lucruri. A plecat Kyle...bucatar-ul care era prima data aici a plecat dupa o saptamana . George, negru, 30 de ani, nascut in Anglia, si-a petrecut copilaria in Africa de Sud si a trait in America. Era foarte ok ca si personalitate. Degajat, funny si facea fata stresului de acolo. Cand e aglomerat la golf club desi suntem 2 ospatari, e doar un bucatar. Asa ca momentant nu e nici un bucatar stabil al golf club..vin diferiti buatari din restaurantul din hotel. Asa ca a fost la un moment dat Michael – ilrandez,21, probleme serioase pe plan afectiv (el de fapt a fost prin agentie dar a plecat destul de repede- nu-i placea asa de mult aici si in plus nici ei nu prea l-au placut pe el), Thomas- polonez, 25 de ani : ok...genul de persoana care isi face treaba, dar daca poate sa profite de pe urma a ceva, o face. Putin lingusitor. Marcin- tot polonez..el e mai ok ca Thomas...cu mai mult bun simt, si destul de perfectionist fata de el si fata de noi...putin critic. Ceea ce e bine...ma impinge sa fac lucrurile mai bine...ca sa dau si un exemplu...de obicei pot sa car doar 2 farfurii...imi spune sa invat sa car 3 sau 4 ca sa imi eficientizez lucru..mai ales cand avem grupuri. Ceea ce e frumos cu Marcin e faptul ca gateste pentru noi ospatarii (mai ales cand sunt eu si Felix) lucruri ce nu sunt in meniu. Foarte bun...ne-a facut la un moment dat supa de rosii...o duc foarte bine din punctul asta de vedere...cand avem grupuri mari, mai sunt unii care nu vin sa manance..si daca au un meniu prestabilit de obicei e fie miel sau somon, sau alta data vita sau somon...daca raman portii putem papa noi..si de obicei raman.
Ce sa mai spun...avem tot felul de clienti..de la snobi la oameni foarte de treaba. Cele mai naspa snt babele irlandeze. Kyle zicea ca daca ar putea le-ar impusca pe toate...mereu vin si la inceput sunt nemultumite de tot. Cam atat despre lucru..poate pe voi v-a plictisit, dar eu vreau sa imi aduc aminte cat mai mult de atmosfera de aici, de oamenii pe care i-am cunoscut..
Timp liber...
Ceea ce e frumos e faptul ca de cand am venit aici am facut unele lucruri pe care in mod normal acasa nu le-as fi facut. Pana acuma ceasta excursie s-a dovedid a fi ceea ce ma asteptam de la ea ... si anume sa contribuie la dezvolarea mea personala si sa traiesc tot felul de experiente.
Unde am fost intr-o seara ? Intr-un club de streaptise…am fost eu, Dave, Elisabeth si un prieten de-al ei din Dublin...spunea Elisabeh a vrea sa vada cum e un club e streaptise de aici din Irlanda...si sa va spun..destul de deprimant...fetele stau intr-un colt..sumar imbarcate...din cand in cand, dar foarte rar o fata mai danseaza la bar- dar doar danseaza- nu se dezraca....e oricum destulde dezbracata. Si apoi se duc la clienti...intreaba ce ar vrea..streaptise, lap dance...totul contra cost evident...si in functie de ce isi alege clientul, merg intr-o alta camera deasupra careia scria « stairway to heaven », si acolo se intampla...ceilalti nu pot vedea spectacolu . Noi de asta venisem acolo...i-am cumparat un lap dance lui Dave...spuneam ca are nevoie de acest lucru...evident, i-a placut...dar pacat ca nu am putut vedea si noi acest lucru..by the way..40 euro pentru un lap dance.
Oricum atmosfera destul de deprimanta in acest local... era mai mult o atmosfera de vanzare...ma asteptam sa fie ceva mai distracitv...cum vedeam la tele..fetele sa danseze, sa se dezbace, barbatii sa le dea bani..si tot asa...caci daca inepeau ele asa, puneau si barbatii bani...e mult mai naspa asa sa te duci sa il intreb pe ala ce vrei, aia sau aia...costa atat...Nu iti cam ia din chef?
Ceea ce a fost si mai amuzant e faptul ca la un moment dat am iesit cu Elisabeth sa fumeze o tigara si au iesit si niste tipi..destul de beti..spuneau ca sunt piloti penru Nasa. Si incepe Elisabeth sa spuna ca in State totul e diferit intr-un streaptise club...mult mai misto..si dintr-una in alta, din gluma in gluma...ii spune tipului ca fetele mai plinute sunt mult mai apreciate decat cele slabute... »poor little skinny girls...they don’t even know. In the states they would pay me a lot of money to streaptise”…si oricum tipul era beat…si a inteles ca face streaptise in state..si a intrebat-o cat l-ar costa…din negociere in negociere tipul era dispus sa plateasca 800 de euro pentru un streaptise din partea lui elisabeth…nu pot reda eu aici intreaga conversatie..dar a fost foarte amuzanta…la un moment dat…si Lizzy (asa ii mai spunem) lasa sa se inteleaga faptul ca era dansatoare…pana la umra nimic…s-au lamurit unii pe alti atat cat au putut avand la bord atat Lizzy cat si baietii destul de mult alcool…toata seara Lizzy spunea…fuck for 800 euros I could have done it…can u imagine?800 euros ? the girls here are paid 100...i could have done it for 800 euro.. » si tot asa...dar era destul de beata si oricum nu ar fi facut-o. La un moment dat am inceput sa dansam in acest club..se uita lumea la noi...eram 2 baieti si 2 fete...ah da...si cand am intrat in club, se uitau tipele la mine si la Lizzy...probabil ca, credeau ca suntem lesbi. Oricum interesanta noapte...m-am amuzat destul de mult.
O alta seara care mi-a placut extrem de mult a fost in Hi-B-Bar..acolo unde mi-am facut trainingul pentru bartender. Inca pastrez legatura cu propritarul, Bryan. Om foarte simpatic…putin nebun, oricum…cu ciudateniile lui. Ar face un super studiu de caz. Ceea ce vroiam sa spun, e faptul ca miercuri seara am fost in acest bar si a fost muzica live..cantat la pian. A cantat un barbat in jur de 60 de ani. A facut super atmosfera. Cica canta in Cork de 30 de ani. A inceput sa intrebe clienti ce cantec aar dori sa auda..si pana la sfarssitul serii nu a existat un singur cantec pe care sa nu-l fi stiut. Foarte foarte fumos. M-am simtit extraordinar de bine. Intr-un colt, era un cuplu care aniversa 24 de ani de casatorie, iar barbaul era cantaret sau ceva de genul..si a acompaniat painul cu vocea pentru cateva melodii. O atmosfera in care toata lumea se simtea bine..unii putin nostalgici, altii veseli. O sa ma mai duc acolo…acest om canta doar miercurea si joia. Oricum meritul pentru toata atmosfera de acolo ii apartine in totalitate. Am baut in acea seara cred ca 4 crème de wisky, Bailyes…depasit limita mea…la sfarsit de-abia asteptam sa ajung acasa sa ma culc..dimineata lucru si m-am trezit cu o mica durere de cap. Dar totul a fost ok..mi-am revenit.
Cand am ami avut o zi libera saptamana trecuta am fost impreuna cu Radu si Erick, un tip de aici din Irlanda, pana la Blarney Castle cu…bicla. Eu nu stiu sa merg..pardon nu stiam, sa merg cu bicileta. M-am urcat pe bicileta de 3 ori in viata mea cand eram foarte mica, si ultima data am cazut urat de tot. Si acesta era un lucru pe care vroiam sa il fac de mult - sa invat sa merg cu bicileta. Bine...mai am de exersat...mult! Am mers cu bicileta 30 de km. La intoarcere mi-am dat putin duhul...baietii aveau bicicleta cu care puteau sa prinda viteza, a mea era de oras...dar mult mai simplu de mers pe ea. A fost o itnreaga aventura...cand am ajusn la castel, Eric stia pe unde sa o luam ca sa nu trebuiasca sa platim taxa de intrare..asa ca am inceput prin a sari un gard, apoi am traversat curtea cuiva, trecut printr-o gaura in alt gard, am trecut printr-un camp unde trebuia sa fie tauri(dar in ziua respectiva nu erau), apoi am trecut un rau (ne-am descaltat - la un moment dat apa mi-a ajuns pana la genunchi)...apoi am mai mers foarte putin, apoi alt raulet si am ajuns in sfarsit in gradina de la Blarney Castle...Am reusit sa imi ud pantalonii, doar atat. Mi-a placut foarte mult..ca o mica aventura...ma simteam din nou ca si cum as fi in clasa a V-a intr-o drumetie cu scoala, sau o minipovestire din Ciresarii . Castelul in sine nu e cine stie cine ce...pentru ce e renumit el ? Aici se afla o piatra si se spune ca daca o saruti capeti the gift of the gab (darul vorbirii)..noi nu am sarutat piatra aflasem de la Eric ca are niste prieteni care vin noapte si fac pipi pe piatra. Ceea ce e frumos aici e gradina...imprejurimile..natura in principal. Ne-a parut extrem de rau ca nu am avut aparatul cu noi. Si am avut noroc de o vreme superba...cum rar ai in Irlanda.
De costume party..a scris deja Radu..din pacate eu tocmai venisem de la lucru cand i-am intalnit pe strada, deja imbracati, ducandu-se in pub...si nu am mai avut timp sa ma schimb..dar nu-i nimic vom mai face astfel de petreceri...ma gandesc la o tema pentru petrecerea de ziua mea..se apropie incet incet. Va fi ciudat sa fie aici, fara anumite persoane din viata mea. Imi va fi dor de voi si mai mult atunci. M-am distrat foarte mult si in acea seara...
Data viitoare vreau sa scriu despre anumite observatii mai obiective de aici...lucruri marunte ce fac parte din cultura irlandeza.
Wednesday, September 24, 2008
Lucru & stuff (radu)
Lucru
old oak > rgis > edie rocket
Acum vreo 3 4 sapt ma suna sa vin la un interviu. Ma duc si dupa un interviu destul de scurt cu proprietarul gay al barului ma angajez. Primul meu job. Ma duc la un training de vreo doua ore din care nu retin nimic. A doua zi ma duc la lucru. Soc. Lucrez de la 9 seara, barul se transforma in club. E incredibil. Clubul are 8 baruri, doua ringuri, vreo 4 camere si inca un mini club la etaj. La inceput e liniste, pe la 10 se umple tot. Un ritm genial, Ala vrea 2 beri, aia vrea o vodca cu nu stiu ce suc, altul nu stiu ce rom de nu stiu care... multi de “nu stiu”. Pana la urma ma descurc. 5 ore de haos. Spre sfarsit devine si mai aiurea pentru ca accentul lor tampit plus alcolul egal Radu nu intelege ce dracu vor sa bea. La 2 se aprind luminile si ii dam afara. Pauza juma de ora si dupa la curatenie. Pe la 3 terminam si totul e curat luna. Acum aproape tot stafful , cam 20 de oameni, ne luam o bere sau ce bea fiecare , tragem cateva mese si ne punem la povesti. Intr-o sambata am ramas cu patronul, doua tipe si inca un tip pana la 9 dimineata la povesti. Lucrez doar in weekend si imi fac bani de chirie si mancare dar nu reusesc sa pun deoparte, imi caut in continuare de lucru. Barul e foarte bine organizat, pana si berea care curge pe langa atunci cant torni un pint sa calculeaza la sfarsitul fiecarei seri. Nu se lasa tips, abia reusesti sa faci 10 euro pe seara in tips. E o slovaca frumoasa rau, aia face 30 – 40 pe seara. Nu e cazul pentru noi restul. Tin jobul asta pana saptamana trcuta cand ma dau afara pentru ca nu mai au nevoie de mine, suntem prea multi barmani asa ca pe patru dintre noi nu ne mai cheama. Asta e, m-am distrat si am si facut ceva bani, plus ca acum am o referinta pentru un job full-time. Intre timp ma angajez in alta parte, asta acum vreo 2 sapt. La o firma care merge prin Irlanda si face inventarul unor magazine foarte mari. E o munca stupida. Te duci si efectiv numeri ce au aia pe rafturi. E foarte usor dar si foarte plictisitor. Au ei un sistem prin care fac asta dar nu stau sa detaliez aici, nu e interesant. Ce e misto aici e ca te intalnesti cu ei in Cork si mergi cu masina peste tot in Irlanda, si esti platit pentru timpul pe care il petreci in masina. Din pacate si aici aceiasi problema, nu fac destule ore ca sa pot strange bani, fac cam 20 de ore. Caut alt job. Ma suna de la un restaurant si acum trei zile ma angajez la Edie Rocket ca waiter. Ieri am fost la training. E banal. Sper sa mearga totul bine si sa fac destule ore la astia ca m-am saturat sa tot umbu cu cvul in rucsac. Indiferent unde lucrezi atmosfera e super ok, toti sunt de treaba , cel putin unde am lucrat eu.
Costume Party.
In parc.
Am fost in parc. Total neinteresant, stiu. Numai ca pana nu ajungi intr-un oras care nu are parcuri nu apreciezi asta. In Cork e un singur parc, e de marimea intersectiei de la Universitate si are o balta ovala in mijloc. E la mama dracului undeva in sud. Ar mai fi unul in centru dar ala e de marimea curtii mele de la Buftea si nu are apa. Eu inteleg ca tara e verde dar nu poti sa aduci un pic din verdele asta si in oras ?
Ascult radio 21 si ma uit la Badea zilnic .
Bilete Marseilles si Amsterdam.
A fost ziua lui Eli, m-am consultat cu toata casa legat de ce sa ii iau. Fiecare cu ideile lui, unu ca sa ii iau chiloti, altu bijuterii, eu ma gandeam serios la un vibrator de pe Amazon, pana la urma cineva cu un pic de creier imi da idea cu biletul de avion. Genial. Asa ca am luat doua bilete pana in Marseilles si pe 6 tre sa mergem acolo. Sper sa pot merge, ca tre sa-mi iau liber de la lucru. A si am mai luat niste bilete impreuna cu Bea, Lizzy si Ayemric pentru Amsterdam, era oferta am dat 30 euro pe un bilet, astea sunt pentru mai incolo. Chiar daca nu am cum sa merg ... mare scofala , am pierdut 30 de euro.
Azi (24 sep) am vorbit cu Zerg, e in Canada, nu are nici o treaba, lucreaza, se plimba, se distreaza, ma bucur mult pentru el. A zis ca tre sa se intoarca in tara in noiembrie, eu sper sa ramana in Canada.
old oak > rgis > edie rocket
Acum vreo 3 4 sapt ma suna sa vin la un interviu. Ma duc si dupa un interviu destul de scurt cu proprietarul gay al barului ma angajez. Primul meu job. Ma duc la un training de vreo doua ore din care nu retin nimic. A doua zi ma duc la lucru. Soc. Lucrez de la 9 seara, barul se transforma in club. E incredibil. Clubul are 8 baruri, doua ringuri, vreo 4 camere si inca un mini club la etaj. La inceput e liniste, pe la 10 se umple tot. Un ritm genial, Ala vrea 2 beri, aia vrea o vodca cu nu stiu ce suc, altul nu stiu ce rom de nu stiu care... multi de “nu stiu”. Pana la urma ma descurc. 5 ore de haos. Spre sfarsit devine si mai aiurea pentru ca accentul lor tampit plus alcolul egal Radu nu intelege ce dracu vor sa bea. La 2 se aprind luminile si ii dam afara. Pauza juma de ora si dupa la curatenie. Pe la 3 terminam si totul e curat luna. Acum aproape tot stafful , cam 20 de oameni, ne luam o bere sau ce bea fiecare , tragem cateva mese si ne punem la povesti. Intr-o sambata am ramas cu patronul, doua tipe si inca un tip pana la 9 dimineata la povesti. Lucrez doar in weekend si imi fac bani de chirie si mancare dar nu reusesc sa pun deoparte, imi caut in continuare de lucru. Barul e foarte bine organizat, pana si berea care curge pe langa atunci cant torni un pint sa calculeaza la sfarsitul fiecarei seri. Nu se lasa tips, abia reusesti sa faci 10 euro pe seara in tips. E o slovaca frumoasa rau, aia face 30 – 40 pe seara. Nu e cazul pentru noi restul. Tin jobul asta pana saptamana trcuta cand ma dau afara pentru ca nu mai au nevoie de mine, suntem prea multi barmani asa ca pe patru dintre noi nu ne mai cheama. Asta e, m-am distrat si am si facut ceva bani, plus ca acum am o referinta pentru un job full-time. Intre timp ma angajez in alta parte, asta acum vreo 2 sapt. La o firma care merge prin Irlanda si face inventarul unor magazine foarte mari. E o munca stupida. Te duci si efectiv numeri ce au aia pe rafturi. E foarte usor dar si foarte plictisitor. Au ei un sistem prin care fac asta dar nu stau sa detaliez aici, nu e interesant. Ce e misto aici e ca te intalnesti cu ei in Cork si mergi cu masina peste tot in Irlanda, si esti platit pentru timpul pe care il petreci in masina. Din pacate si aici aceiasi problema, nu fac destule ore ca sa pot strange bani, fac cam 20 de ore. Caut alt job. Ma suna de la un restaurant si acum trei zile ma angajez la Edie Rocket ca waiter. Ieri am fost la training. E banal. Sper sa mearga totul bine si sa fac destule ore la astia ca m-am saturat sa tot umbu cu cvul in rucsac. Indiferent unde lucrezi atmosfera e super ok, toti sunt de treaba , cel putin unde am lucrat eu.
Costume Party.
Genial. Intr-o zi cineva, nu mai tin minte cine, vine cu ideea sa facem un costume party sapt viitoare. Dupa ceva discutii ne dam seama ca singura zi in care e toata lumea acasa seara e luni. Asa ca ramane stabilit sa facem party intr-o luni. Evident ca eu am uitat de petrecere, asa ca ajung acasa de la lucru si ce gasesc... toata bucataria plina cu astia aranjati, ametiti, dansand si chiuind. Costum nema, asa ca m-au luat fetele si m-au aranjat in hainele lui Michelle. Am baut am ras si dupa am plecat in oras imbracati cum se vede in filmuletul de mai jos. Evident ca a trebuit sa negociem cu bouncer-ul dar pana la urma am intrat, i-am zis ca e stag party-ul lui Ayemric. Pe un bulgar l-au obligat sa isi dea jos casca de protectie (era imbracat in muncitor in constructii, ceea ce si e in real life ). Oricum, caterinca.
In parc.
Am fost in parc. Total neinteresant, stiu. Numai ca pana nu ajungi intr-un oras care nu are parcuri nu apreciezi asta. In Cork e un singur parc, e de marimea intersectiei de la Universitate si are o balta ovala in mijloc. E la mama dracului undeva in sud. Ar mai fi unul in centru dar ala e de marimea curtii mele de la Buftea si nu are apa. Eu inteleg ca tara e verde dar nu poti sa aduci un pic din verdele asta si in oras ?
Ascult radio 21 si ma uit la Badea zilnic .
Bilete Marseilles si Amsterdam.
A fost ziua lui Eli, m-am consultat cu toata casa legat de ce sa ii iau. Fiecare cu ideile lui, unu ca sa ii iau chiloti, altu bijuterii, eu ma gandeam serios la un vibrator de pe Amazon, pana la urma cineva cu un pic de creier imi da idea cu biletul de avion. Genial. Asa ca am luat doua bilete pana in Marseilles si pe 6 tre sa mergem acolo. Sper sa pot merge, ca tre sa-mi iau liber de la lucru. A si am mai luat niste bilete impreuna cu Bea, Lizzy si Ayemric pentru Amsterdam, era oferta am dat 30 euro pe un bilet, astea sunt pentru mai incolo. Chiar daca nu am cum sa merg ... mare scofala , am pierdut 30 de euro.
Azi (24 sep) am vorbit cu Zerg, e in Canada, nu are nici o treaba, lucreaza, se plimba, se distreaza, ma bucur mult pentru el. A zis ca tre sa se intoarca in tara in noiembrie, eu sper sa ramana in Canada.
Wednesday, August 27, 2008
Turismul in Irlanda (Radu)
Turismul in Irlanda.
Cand eram in Dublin am observat ceva: toata lumea in jurul nostru vorbea Italiana si Spaniola. Daca eram intr-un oras misto asta nu era mare smecherie… noah… turisti straini, o prezenta comuna in orice capitala din Europa (mai putin in Bucuresti, Chisinau, Minsk si alte gropi de gunoi luate drept orase).
Dar asta nu era un oras misto, cred ca am fost destul de clar in post-ul de acum cateva zile. Si atunci ce cautau cu zecile de mii aici ? M-am gandit ca poate tara e foarte frumoasa are ceva ce ii atrage. Urma sa descopar ca tara e intr-adevar frumoasa, mai ales pentru ca e TOT timpul verde. Ok, dar sa vi intr-o tara foarte scumpa doar pentru ca e verde ?? C’mooon. Nu avea cum sa fie asta. Si atunci ce ?
Am zis ca poate vin pentru castele si vrajitori si alte scheme d’astea de atras turisti, dar asta e in Anglia, aici nu e nici un castel, cel putin nici unul celbru. Sa ne fie clar, Irlanda nu are cultura. Singura cultura aici este pub-ul. O sa vorbesc candva si despre ce este un Irish Pub.
Dupa ce am intrebat in stanga si in dreapta doua raspunsuri incepeau sa se contureze. Irlandezii care au emigrat in state si limba engleza.
Irlandezii care eu emigrat in state,australia, canada ; pana acum douazeci de ani irlanda era de o saracie cumplita. Irlandezii sunt cei mai mari emigranti ai Europei, diaspora Irlandeza, in sens larg, are 80 de milioane de oameni in timp ce tara are doar 6 milioane. In state unul din 10 oameni a declarat radacini irlandeze. Americanii sunt cam retardati asa ca foarte multi dintre ei vin aici si isi cauta radacinile. Stiu ca aveau ceva bunic O’Brien si se duc in toate barurile pe care scrie O’Brien si intreaba de bunicul lor. Pe bune, chiar asta fac. Asta e prima categorie de turisti.
A doua categorie de turisti e formata din Italieni si Spanioli. Nu orice fel de latini ci pustani si pustoaice. Ma da’ ce e cu toti pustii astia aici ? Sunt aici pentru ca au venit sa isi exerseze engleza. Sunt pusti de bani gata si i-au trimis parintii sa invete engleza in Irlanda. Evident ca nu invata nimic pentru ca stau doar cu alti Italiani si Spanioli.
Asta e turismul in Irlanda : expati si descendenti pe de o parte si pusti de bani gata pe de alta.
Sa nu se inteleaga ca fac misto de turismul lor pentru ca puteau sa fie si 200 de milioane de expati si turismul sa mearga ca naiba. Ingredientul secret care face legatura intre reprezentarea mentala a tarii in mintea unui posibil turist si faptul ce el chiar vine aici este natura Irlandezilor... sunt prietenosi. Daca te vad pe strada cu harta in mana si cu o fata nedumerita vin la tine si iti dau indicatii, FARA sa le ceri ajutorul. Daca ii intrebi unde e un obiectiv iti explica cu o rabdare incredibila. Nu au zambetul ala superior pe care il au americanii, pur si simplu te ajuta si gata. Iralndezii aia pierduti in marea de turisti, aia fac Irlanda sa fie atat de atragatoare pentru straini.
Cand eram in Dublin am observat ceva: toata lumea in jurul nostru vorbea Italiana si Spaniola. Daca eram intr-un oras misto asta nu era mare smecherie… noah… turisti straini, o prezenta comuna in orice capitala din Europa (mai putin in Bucuresti, Chisinau, Minsk si alte gropi de gunoi luate drept orase).
Dar asta nu era un oras misto, cred ca am fost destul de clar in post-ul de acum cateva zile. Si atunci ce cautau cu zecile de mii aici ? M-am gandit ca poate tara e foarte frumoasa are ceva ce ii atrage. Urma sa descopar ca tara e intr-adevar frumoasa, mai ales pentru ca e TOT timpul verde. Ok, dar sa vi intr-o tara foarte scumpa doar pentru ca e verde ?? C’mooon. Nu avea cum sa fie asta. Si atunci ce ?
Am zis ca poate vin pentru castele si vrajitori si alte scheme d’astea de atras turisti, dar asta e in Anglia, aici nu e nici un castel, cel putin nici unul celbru. Sa ne fie clar, Irlanda nu are cultura. Singura cultura aici este pub-ul. O sa vorbesc candva si despre ce este un Irish Pub.
Dupa ce am intrebat in stanga si in dreapta doua raspunsuri incepeau sa se contureze. Irlandezii care au emigrat in state si limba engleza.
Irlandezii care eu emigrat in state,australia, canada ; pana acum douazeci de ani irlanda era de o saracie cumplita. Irlandezii sunt cei mai mari emigranti ai Europei, diaspora Irlandeza, in sens larg, are 80 de milioane de oameni in timp ce tara are doar 6 milioane. In state unul din 10 oameni a declarat radacini irlandeze. Americanii sunt cam retardati asa ca foarte multi dintre ei vin aici si isi cauta radacinile. Stiu ca aveau ceva bunic O’Brien si se duc in toate barurile pe care scrie O’Brien si intreaba de bunicul lor. Pe bune, chiar asta fac. Asta e prima categorie de turisti.
A doua categorie de turisti e formata din Italieni si Spanioli. Nu orice fel de latini ci pustani si pustoaice. Ma da’ ce e cu toti pustii astia aici ? Sunt aici pentru ca au venit sa isi exerseze engleza. Sunt pusti de bani gata si i-au trimis parintii sa invete engleza in Irlanda. Evident ca nu invata nimic pentru ca stau doar cu alti Italiani si Spanioli.
Asta e turismul in Irlanda : expati si descendenti pe de o parte si pusti de bani gata pe de alta.
Sa nu se inteleaga ca fac misto de turismul lor pentru ca puteau sa fie si 200 de milioane de expati si turismul sa mearga ca naiba. Ingredientul secret care face legatura intre reprezentarea mentala a tarii in mintea unui posibil turist si faptul ce el chiar vine aici este natura Irlandezilor... sunt prietenosi. Daca te vad pe strada cu harta in mana si cu o fata nedumerita vin la tine si iti dau indicatii, FARA sa le ceri ajutorul. Daca ii intrebi unde e un obiectiv iti explica cu o rabdare incredibila. Nu au zambetul ala superior pe care il au americanii, pur si simplu te ajuta si gata. Iralndezii aia pierduti in marea de turisti, aia fac Irlanda sa fie atat de atragatoare pentru straini.
Subscribe to:
Posts (Atom)
