The Hibernian Bar (The Hi-B Bar) - Beatrice

Hibernian – poetic name for the island of Ireland.

Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi.  ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.

Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.

O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…