Hibernian – poetic name for the island of Ireland.
Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi. ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.
Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.
O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…
Monday, January 5, 2009
Tuesday, December 30, 2008
2008 !
2008 !
Se termina anul…
Un an interesant…
La sfarsitul anului trecut am facut cu Iustin o lista cu ceea ce ni s-a intamplat in 2007. am luat-o pe luni si am scris tot ce ne-am adus aminte. E un exercitiu genial pe care il recomand oricui. O evaluare la sfarsit de an nu strica nimanui. Am incercat azi sa fac o astfel de lista cu fetele. A fost ceva mai simplu fata de anul trecut pentru ca nu a trebuit sa scriu decat pana in iulie, dupa asta totul e scris aici pe blog... aproape totul .
Ce s-a mai intamplat in ultima luna juma’... mai nimic ca sa fiu sincer. Am intrat intr-un ritm de lucru, acasa, lucru. Neavand weekend in sensul clasic nu poti sa iti planifici timpul liber si distractia vine neplanificata. La lucru am ajuns tatic, nu mai avem manager, au dat-o afara si facem ce vrem. E munca multa in perioada asta dar acum totul e mult mai simplu, stiu sa fac aproape orice e nevoie. Nu au cum sa ma dea afara pentru ca nu au oameni asa ca imi permit foarte multe. Acum vreo 3 sapt a fost o perioada mai tampita, au plecat mai multi deodata si eu am ramas singurul supervizor. Atunci chiar am lucrat ca dementul, aveam un program foarte aiurea. Un mic exemplu de orar: vineri de la 18:00 la 05:00, sambata de la 10:30 la 15:00 si de la 18:00 la 05:00, duminica de la 10:30 la 18:00. Dupa doua weekenduri de genul asta mi-am scris demisia. Nu a mai fost nevoie sa o prezint pentru ca am facut scandal si mi-au dat niste ore mai rezonabile. Faza e ca daca te tin nervii si picioarele si esti disperat dupa bani poti sa faci ore de genul asta si faci aproape 600 de euro pe saptamana doar ca salariu. Oricum, acum reusesc sa strag bani intr-un ritm mult mai bun. La inceput nu strangeam mai nimic, a fost foarte greu. Acum iau aproape 400 pe saptamana, 200 pe card si 200 se duc la taxe, astia de la taxe ii iei inapoi inainte sa pleci. Chiria si celelalt cheltuieli le platesc din bacsisuri si din promotiile restaurantului.
Viata e usoara. In casa e liniste, in oras e liniste, prietenii nostri sunt linistiti, clientii nostri sunt linistiti, sefii nostri sunt linistiti, TOATA lumea e linistita, toata lumea e de treaba. Viata e usoara. Problemele vin si pleaca, e o perioada buna.
Au venit astia in vizita, Eli, Vivi, Iustin. Cinci roamani stand in bucatarie si ascultand Andre si LaFamilia si amintindu-si prostii din copilariile lor atat de diferite. Un moment bun, genul ala de moment de vrei sa-l ti cu tine toata viata. Dupa am fost prin oras, am facut un pub-crawl. Intai intr-un club de turisti, dupa a zis Vivi ca ea vrea sa vada negrii, bine, am mers intr-un club de negrii, foarte tare, numai negrii si gagici albe la vreo 100 de kile. Ca sa impacam pe toata lumea dupa asta am mers si intr-un club de gay, alta muzica , alta atmosfera. Oricum amandoua cluburile erau la fel de incarcate sexual. In ala de gay se dadeau tipele la Eli si la vivi . Si era unul creepy si se holba la mine si la Iustin cum dansam. Eu radeam de nu mai puteam. De craciun majoritatea prietenilor nostrii irlandezi au plecat la parinti asa ca Eric mi-a dat cheia de la The Doctor’s house si am fost sa-i ud plantele. De Craciun am fost la canadiene si am mancat ca niste porci, eu nu mai puteam si tot mancam nu puteam sa ma opresc atat de bun era totul. A facut vivi ceva cartofi la tava cu rosii si usturoi, deliciosi.
Din cati eram in casa am ramas numai 4. Bea si cu mine si alte doua tipe din Australia, in doua camere duble. Celelalte 4 camere sunt incuiate. Am incercat sa le deschidem noi dar nu a mers. E aiurea sa ai atatea camere si sa fie toate incuiate. Cand era casa plina mai faceam o combinatie, faceam schimb de camere si daca aveai nevoie de o camera doar a ta faceai rost. Acum...; acum am pus o saltea pe hol la ultimul etaj.
Nu mai e mult si plecam. Vom fi stat juma’ de an. Nici nu imi dau seama cum a trecut. Cele mai rapide 6 luni din viata mea. In curand o sa inceapa celelalte 6 luni, abia astept.
Se termina anul…
Un an interesant…
La sfarsitul anului trecut am facut cu Iustin o lista cu ceea ce ni s-a intamplat in 2007. am luat-o pe luni si am scris tot ce ne-am adus aminte. E un exercitiu genial pe care il recomand oricui. O evaluare la sfarsit de an nu strica nimanui. Am incercat azi sa fac o astfel de lista cu fetele. A fost ceva mai simplu fata de anul trecut pentru ca nu a trebuit sa scriu decat pana in iulie, dupa asta totul e scris aici pe blog... aproape totul .
Ce s-a mai intamplat in ultima luna juma’... mai nimic ca sa fiu sincer. Am intrat intr-un ritm de lucru, acasa, lucru. Neavand weekend in sensul clasic nu poti sa iti planifici timpul liber si distractia vine neplanificata. La lucru am ajuns tatic, nu mai avem manager, au dat-o afara si facem ce vrem. E munca multa in perioada asta dar acum totul e mult mai simplu, stiu sa fac aproape orice e nevoie. Nu au cum sa ma dea afara pentru ca nu au oameni asa ca imi permit foarte multe. Acum vreo 3 sapt a fost o perioada mai tampita, au plecat mai multi deodata si eu am ramas singurul supervizor. Atunci chiar am lucrat ca dementul, aveam un program foarte aiurea. Un mic exemplu de orar: vineri de la 18:00 la 05:00, sambata de la 10:30 la 15:00 si de la 18:00 la 05:00, duminica de la 10:30 la 18:00. Dupa doua weekenduri de genul asta mi-am scris demisia. Nu a mai fost nevoie sa o prezint pentru ca am facut scandal si mi-au dat niste ore mai rezonabile. Faza e ca daca te tin nervii si picioarele si esti disperat dupa bani poti sa faci ore de genul asta si faci aproape 600 de euro pe saptamana doar ca salariu. Oricum, acum reusesc sa strag bani intr-un ritm mult mai bun. La inceput nu strangeam mai nimic, a fost foarte greu. Acum iau aproape 400 pe saptamana, 200 pe card si 200 se duc la taxe, astia de la taxe ii iei inapoi inainte sa pleci. Chiria si celelalt cheltuieli le platesc din bacsisuri si din promotiile restaurantului.
Viata e usoara. In casa e liniste, in oras e liniste, prietenii nostri sunt linistiti, clientii nostri sunt linistiti, sefii nostri sunt linistiti, TOATA lumea e linistita, toata lumea e de treaba. Viata e usoara. Problemele vin si pleaca, e o perioada buna.
Au venit astia in vizita, Eli, Vivi, Iustin. Cinci roamani stand in bucatarie si ascultand Andre si LaFamilia si amintindu-si prostii din copilariile lor atat de diferite. Un moment bun, genul ala de moment de vrei sa-l ti cu tine toata viata. Dupa am fost prin oras, am facut un pub-crawl. Intai intr-un club de turisti, dupa a zis Vivi ca ea vrea sa vada negrii, bine, am mers intr-un club de negrii, foarte tare, numai negrii si gagici albe la vreo 100 de kile. Ca sa impacam pe toata lumea dupa asta am mers si intr-un club de gay, alta muzica , alta atmosfera. Oricum amandoua cluburile erau la fel de incarcate sexual. In ala de gay se dadeau tipele la Eli si la vivi . Si era unul creepy si se holba la mine si la Iustin cum dansam. Eu radeam de nu mai puteam. De craciun majoritatea prietenilor nostrii irlandezi au plecat la parinti asa ca Eric mi-a dat cheia de la The Doctor’s house si am fost sa-i ud plantele. De Craciun am fost la canadiene si am mancat ca niste porci, eu nu mai puteam si tot mancam nu puteam sa ma opresc atat de bun era totul. A facut vivi ceva cartofi la tava cu rosii si usturoi, deliciosi.
Din cati eram in casa am ramas numai 4. Bea si cu mine si alte doua tipe din Australia, in doua camere duble. Celelalte 4 camere sunt incuiate. Am incercat sa le deschidem noi dar nu a mers. E aiurea sa ai atatea camere si sa fie toate incuiate. Cand era casa plina mai faceam o combinatie, faceam schimb de camere si daca aveai nevoie de o camera doar a ta faceai rost. Acum...; acum am pus o saltea pe hol la ultimul etaj.
Nu mai e mult si plecam. Vom fi stat juma’ de an. Nici nu imi dau seama cum a trecut. Cele mai rapide 6 luni din viata mea. In curand o sa inceapa celelalte 6 luni, abia astept.
Friday, December 5, 2008
Friday, November 28, 2008
fara titlu
O femeie a uitat oalele pe foc si cand s-a trezit cateva minute mai tarziu copilul ei de 15 ani murise asfixiat.
La spital, femeia : De ce am pus oalele si nu am stat langa ele?
Viata e asa.
Atat.
La spital, femeia : De ce am pus oalele si nu am stat langa ele?
Viata e asa.
Atat.
Astia de la lucru (Radu)
Angus Australia
Daca e ceva de vizitat prin preajma cu siguranta o sa gasesti si un australian sau doi pe acolo. Angus, tipic, relaxat. Acum a plecat in Zimbabwe la sora lui.
Lenka Slovacia
O tipa ce vrea sa para foarte dura desi nu este. Isi da seama ca se profita de ea. Cica e manager si ea castiga 9.50 pe ora, si munceste cel mai mult dintre toti.
Petra Slovacia
Fata simpla, foarte foarte muncitoare si serioasa. Cam prostuta, isi sparge toti banii pe prostii.
Piotrek Polonia
Vicentiu 2.
Mirko Italia
Foarte rapid ca bucatar dar foarte murdar.
Erika Ungaria
O viata irosita, aproape 40 de ani si spala vase. Probleme cu prietenul, copilul si altele.
Hassan Bangladesh
Enervant peste masura. I se pare senzational ca familia lui e educata, bine poate la el in tara e mare smecherie dar aici ... si e super ingamfat pe chestia asta .
Daniel Ungaria
Foarte bine crescut, calm, munceste destul de incet dar bine. E cu ceva poloneza si locuiesc impreuna, merge la fac aici la design sau ceva de genul aasta.
Bree SUA
Nu reuseste sa evite comparatiile cu sua, are puf pe fata.
David Ungaria
Nu stie f multa engleza, pare un tip de treaba.
Khaled ...
Mangerul regiona, el invarte tot. Destept, stie cum sa ii ia pe toti. Foarte nesimtit, o persoana neplacuta ca prezenta. Sper sa si-o ia, sa-l dea afara sau sa ii se intample ceva rau, chiar merita pentru felul in care se poarta cu angajatii lui, majoritatea fara contract, isi permite prea multe.
Au plecat fetele si aymeric...
Daca e ceva de vizitat prin preajma cu siguranta o sa gasesti si un australian sau doi pe acolo. Angus, tipic, relaxat. Acum a plecat in Zimbabwe la sora lui.
Lenka Slovacia
O tipa ce vrea sa para foarte dura desi nu este. Isi da seama ca se profita de ea. Cica e manager si ea castiga 9.50 pe ora, si munceste cel mai mult dintre toti.
Petra Slovacia
Fata simpla, foarte foarte muncitoare si serioasa. Cam prostuta, isi sparge toti banii pe prostii.
Piotrek Polonia
Vicentiu 2.
Mirko Italia
Foarte rapid ca bucatar dar foarte murdar.
Erika Ungaria
O viata irosita, aproape 40 de ani si spala vase. Probleme cu prietenul, copilul si altele.
Hassan Bangladesh
Enervant peste masura. I se pare senzational ca familia lui e educata, bine poate la el in tara e mare smecherie dar aici ... si e super ingamfat pe chestia asta .
Daniel Ungaria
Foarte bine crescut, calm, munceste destul de incet dar bine. E cu ceva poloneza si locuiesc impreuna, merge la fac aici la design sau ceva de genul aasta.
Bree SUA
Nu reuseste sa evite comparatiile cu sua, are puf pe fata.
David Ungaria
Nu stie f multa engleza, pare un tip de treaba.
Khaled ...
Mangerul regiona, el invarte tot. Destept, stie cum sa ii ia pe toti. Foarte nesimtit, o persoana neplacuta ca prezenta. Sper sa si-o ia, sa-l dea afara sau sa ii se intample ceva rau, chiar merita pentru felul in care se poarta cu angajatii lui, majoritatea fara contract, isi permite prea multe.
Au plecat fetele si aymeric...
Sunday, November 16, 2008
Olanda...(beatrice)
Parca sunt din nou in Europa…. Arhitectura de la un colt de strada ma face sa ma gandesc fie la o anumita cladire din Bucuresti, anumite strazi ma duc cu gandul la Viena, oameni mai putin politicosi decat in Irlanda, oameni mai frumosi cu tenul mai bronzat fata de cei de aici…
Cand am fost in amsterdam si utrecht m-am simtit asa de aproape de casa, de romania si surprinzator mi-am dat seama cat de mult o sa imi lipseasca Irlanda si Cork. Pubs-urile irlandeze si Bulmers (noua mea bautura preferata – e cidru de mere) alaturi de Baileys. Cred ca nu am mai spus de Bulmers pana acum…cidru e destul de popular aici in Irlanda. Iar Bulmers e cel mai renumit…se bea cu multa multa gheata. Alta marca e Kroperberg (cu diferite arome pere, mere, capsuni)..mai sunt si altele…dar pe acestea le cunosc eu.
Olanda intai…revin apoi la Irlanda… Am fos de miercuri pana sambata in Olanda impreuna cu Lizzy, Nial, Aymeric si Dimitri (prieten de-a lui Aymeric).
Utrecht
Oras universitar..ne-am petrecut noaptea la un couch surfer ce locuia in campusul universitar…foarte frumos. Ne-a dus seara intr-un bar care era pe o barca, foarte popular printre studenti – The boat…lumea se duce acolo ca sa fumeze, sau chiar sa invete, sa lucreze pentru un proiect. Atmosfera chill…am mers, baietii si-au luat iarba..eu am spus ca ma pastrez pentru amsterdam. Utrecht e un oras ce merita vazut…cladiri joase- arhitectura superba, o multime de magazine, cafenele, multe shaormerii, canale si cea mai mare gara din Olanda…ne-am ratacit putin pe acolo . In prima seara am baut bere olandeza…a fost asa de ciudat..ne-au servit-o intr-un pahar cu picior…venita din Irlanda unde berea e servita in pahar mare…puteti vedea pozele cu paharele mici de bere …desi ne-au spus ca e vorba despre o bere speciala…
Amsterdam
multe multe bicilete..multe masini ecologice ciudate dar simpatice…cerul liber..am avut parte de o luna superba se vedea asa de mare.
Prostituate in ferestre…noaptea unele mai frumoase, ziua le puneau pe unele fie mai batrane, fie mai urate fie mai grase. Vis-à-vis de aceste geamuri cu femei de vanzare….biserica.
Red district - Strazi inguste, de o parte si de alta coffe shops (pot, mushrooms, space cakes) si pubs si sex shops. Timpul petrecut in amsterdam a fost ceva de genul cautat hostel in care sa stam iar apoi plibmat putin pe strazi, sau sa ajungem de la hostel in centru iar apoi o data in red district traseul a fost ceva de genul : coffe shop – pub- mancare – coffed shop- pub- camera (pot) – culcare. Coffe shops- unele aveau politica ca daca nu cumperi droguri nu ai voie sa stai…caci nu e vorba despre o cafenea obisnuita.
In bulldog am incercat space cake…scria pe eticheta ca ii ia ceva timp sa isi faca efectul…dupa 30 de minute le spuneam baietilor ca eu nu simt nimic…a mai trecut ceva timp..eram deja intr-un bar cand m-a lovit . A fost o experienta interesant…am inceput sa ma joc cu mintea pentru ca aveam impresia ca daca tin capul la anumite nivele pot sa aud in prim plan anumite sunete, detasandu-le de context…iar daca il mut la alt nivel, scot in relief alte sunete…a fost amuzant… ma intrebam din cand in cand daca am ceva halucinatii auditive si daca inca mai am perceptia buna asupra timpului (mai ales cand m-am dus la baie…eram ingrijorata sa nu stau acolo mai mult decat trebuie – si toate astea datorita faptului ca stiam dinainte ca ti se distorsioneaza perceptia asupra timpului).
Partea si mai amuzanta a fost cand am inceput sa explic procesele psihice…si chiar sa constat cat de complexe sunt acestea…sa fac legaturi si chiar sa le realizez sa le simt asa cum sunt in realitate…partea explicata mai sus cu perceptia auditiva…la un moment da gandeam ceva si imi spuneam…asta e nu stiu ce operatie a gandirii…si tot asa…reduceam tot e vedeam/gandeam la procesul, legea ce sta in spatele ei..si ma minunam cat de complex e totul…si ca e foarte tare sa realizezi tot ceea ce ai invatat la un nivel experential…pentru ca le-am invatat cognitiv, le=am inteles dar nu stiu cati dintre noi au si simtit si inteles ..asa ca recomand space cake….poate aveti parte de astfel de experiente…sau poate mai interesante. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva in romana (dar nu era nimeni acolo) … si mai erau si alte senzatii fizice...dar partea psihica a fost interesanta.
Cam asta a fost intalnirea mea cu prajitura …
Back to Cork…
Lucrez in Hi-B bar…nu am destul de multe ore…e mai mult un part time…sa vad maine incep sa imi caut si un alt job…dar va fi destul de greu sa mi le sincronizez…
Maine pleaca Aymeric inapoi in franta…a fost primul cu care m-am imprietenit aici in casa…ii voi simti lipsa…are un stil aparte…te face sa te simti bine…aduce lumina si voie buna in casa…umplea casa cu prezenta lui…cand gatea in bucatarie..cand dansa lent pe muzica lui in bucatarie…cand mergea cu mine la ceva cumparaturi..acea ziua ploioasa imediat dupa ziua mea cand am iesit si ne-am facut amandoi piercing in ureche drept cadou de ziua mea si apoi am mers din cafenea in cafenea cautand irish coffe. Cand am ajuns in casa asta pentru prima data si a venit cu mine sa imi caut cearceaf si mi-a dat una din pernele lui, cand am mers la galeria de arta….din casa cu el m-am inteles si am petrecut cel mai mult timp… ii doresc toate cele bune…si-a gasit aici in irlanda, dragostea…alicia. Cea care s-a mutat aici in locul americancelor, impreuna cu annie. Sunt din australia. Se vor vedea de craciun, iar intr-un final, prin primavara, se vor intalni in australia.
Cand am fost in amsterdam si utrecht m-am simtit asa de aproape de casa, de romania si surprinzator mi-am dat seama cat de mult o sa imi lipseasca Irlanda si Cork. Pubs-urile irlandeze si Bulmers (noua mea bautura preferata – e cidru de mere) alaturi de Baileys. Cred ca nu am mai spus de Bulmers pana acum…cidru e destul de popular aici in Irlanda. Iar Bulmers e cel mai renumit…se bea cu multa multa gheata. Alta marca e Kroperberg (cu diferite arome pere, mere, capsuni)..mai sunt si altele…dar pe acestea le cunosc eu.
Olanda intai…revin apoi la Irlanda… Am fos de miercuri pana sambata in Olanda impreuna cu Lizzy, Nial, Aymeric si Dimitri (prieten de-a lui Aymeric).
Utrecht
Oras universitar..ne-am petrecut noaptea la un couch surfer ce locuia in campusul universitar…foarte frumos. Ne-a dus seara intr-un bar care era pe o barca, foarte popular printre studenti – The boat…lumea se duce acolo ca sa fumeze, sau chiar sa invete, sa lucreze pentru un proiect. Atmosfera chill…am mers, baietii si-au luat iarba..eu am spus ca ma pastrez pentru amsterdam. Utrecht e un oras ce merita vazut…cladiri joase- arhitectura superba, o multime de magazine, cafenele, multe shaormerii, canale si cea mai mare gara din Olanda…ne-am ratacit putin pe acolo . In prima seara am baut bere olandeza…a fost asa de ciudat..ne-au servit-o intr-un pahar cu picior…venita din Irlanda unde berea e servita in pahar mare…puteti vedea pozele cu paharele mici de bere …desi ne-au spus ca e vorba despre o bere speciala…
Amsterdam
multe multe bicilete..multe masini ecologice ciudate dar simpatice…cerul liber..am avut parte de o luna superba se vedea asa de mare.
Prostituate in ferestre…noaptea unele mai frumoase, ziua le puneau pe unele fie mai batrane, fie mai urate fie mai grase. Vis-à-vis de aceste geamuri cu femei de vanzare….biserica.
Red district - Strazi inguste, de o parte si de alta coffe shops (pot, mushrooms, space cakes) si pubs si sex shops. Timpul petrecut in amsterdam a fost ceva de genul cautat hostel in care sa stam iar apoi plibmat putin pe strazi, sau sa ajungem de la hostel in centru iar apoi o data in red district traseul a fost ceva de genul : coffe shop – pub- mancare – coffed shop- pub- camera (pot) – culcare. Coffe shops- unele aveau politica ca daca nu cumperi droguri nu ai voie sa stai…caci nu e vorba despre o cafenea obisnuita.
In bulldog am incercat space cake…scria pe eticheta ca ii ia ceva timp sa isi faca efectul…dupa 30 de minute le spuneam baietilor ca eu nu simt nimic…a mai trecut ceva timp..eram deja intr-un bar cand m-a lovit . A fost o experienta interesant…am inceput sa ma joc cu mintea pentru ca aveam impresia ca daca tin capul la anumite nivele pot sa aud in prim plan anumite sunete, detasandu-le de context…iar daca il mut la alt nivel, scot in relief alte sunete…a fost amuzant… ma intrebam din cand in cand daca am ceva halucinatii auditive si daca inca mai am perceptia buna asupra timpului (mai ales cand m-am dus la baie…eram ingrijorata sa nu stau acolo mai mult decat trebuie – si toate astea datorita faptului ca stiam dinainte ca ti se distorsioneaza perceptia asupra timpului).
Partea si mai amuzanta a fost cand am inceput sa explic procesele psihice…si chiar sa constat cat de complexe sunt acestea…sa fac legaturi si chiar sa le realizez sa le simt asa cum sunt in realitate…partea explicata mai sus cu perceptia auditiva…la un moment da gandeam ceva si imi spuneam…asta e nu stiu ce operatie a gandirii…si tot asa…reduceam tot e vedeam/gandeam la procesul, legea ce sta in spatele ei..si ma minunam cat de complex e totul…si ca e foarte tare sa realizezi tot ceea ce ai invatat la un nivel experential…pentru ca le-am invatat cognitiv, le=am inteles dar nu stiu cati dintre noi au si simtit si inteles ..asa ca recomand space cake….poate aveti parte de astfel de experiente…sau poate mai interesante. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva in romana (dar nu era nimeni acolo) … si mai erau si alte senzatii fizice...dar partea psihica a fost interesanta.
Cam asta a fost intalnirea mea cu prajitura …
Back to Cork…
Lucrez in Hi-B bar…nu am destul de multe ore…e mai mult un part time…sa vad maine incep sa imi caut si un alt job…dar va fi destul de greu sa mi le sincronizez…
Maine pleaca Aymeric inapoi in franta…a fost primul cu care m-am imprietenit aici in casa…ii voi simti lipsa…are un stil aparte…te face sa te simti bine…aduce lumina si voie buna in casa…umplea casa cu prezenta lui…cand gatea in bucatarie..cand dansa lent pe muzica lui in bucatarie…cand mergea cu mine la ceva cumparaturi..acea ziua ploioasa imediat dupa ziua mea cand am iesit si ne-am facut amandoi piercing in ureche drept cadou de ziua mea si apoi am mers din cafenea in cafenea cautand irish coffe. Cand am ajuns in casa asta pentru prima data si a venit cu mine sa imi caut cearceaf si mi-a dat una din pernele lui, cand am mers la galeria de arta….din casa cu el m-am inteles si am petrecut cel mai mult timp… ii doresc toate cele bune…si-a gasit aici in irlanda, dragostea…alicia. Cea care s-a mutat aici in locul americancelor, impreuna cu annie. Sunt din australia. Se vor vedea de craciun, iar intr-un final, prin primavara, se vor intalni in australia.
Saturday, November 8, 2008
Ce am mai... (Radu)
Cu siguranta stiti cel putin o persoana in anturajul vostru care atunci cand isi ia salariul sparge jumatate din el de bucurie ca l-a luat.
Multe tari sunt la fel.
Irlanda e legata de America si de Marea Britanie nu numai din ratiuni istorice dar si de actualitate economica. Asa ca nu e greu sa-ti imaginezi ce se intampla pe o insulita dependenta atunci cand si SUA si UK sunt lovite de grave probleme economice. Irlanda se afla intr-o recesiune crancena. Pana si reclamele de la televizor fac referire la credit crunch. Magazinele sunt disperate, am ajuns sa vad reclame la canapele...nimeni nu cumpara nimic. Piata imobiliara, cea care a intretinut cei peste un milion de polonezi din irlanda s-a prabusit, nimeni nu cumpara, nimeni nu vinde. Polonezii pleaca. Daca ei pleaca pleaca si o bucata mare din venitul statului pentru ca toti plateau taxe. Asta cu taxele e tare rau... eu desi nu am teoretic voie sa lucrez legal aici, lucrez si mai si platesc taxe statului irlandez .
Statul a tot incercat sa incurajeze consumul pentru ca in lipsa acestuia roata se opreste si firmele mici pica primele, ele fiind cele ce angajeaza majoritatea populatiei. Nu a mers, toti au strans cureaua.
In acest context hotelul lui Bea a dat faliment.
Restaurantul la care lucrez eu face parte dintr-o franciza, sunt vreo 20 in Irlanda asa ca e puternic afectat. Cand am venit eu a inceput o perioada f tensionata, managerul si-a dat demisia, au pus alt manager, alta tipa si-a dat demisia, si tot asa. Pentru mine a fost foarte nasol pentru ca nu primeam destule ore pe saptamana. Am facut un pic de scandal si pe baza unui context favorabil am pus mana pe un post de supervizor. Asta inseamna ca pot sa fac cam de toate, deschid, inchid, fac casa, servesc, facturi, probleme s.a.m.d. Asta era acum doua saptamani, peste alte doua saptamani ar trebui sa-mi creasca salariul. Lucrez la niste ore foarte ciudate. Vineri si sambata tinem deschis tarziu pentru ca ies astia din cluburi si vin sa manance asa ca in unele zile de vineri, sambata lucrez de la 00:00 la 05:00. Sunt multumit, imi place, sper sa nu dea astia faliment sau sa fac eu cine stie ce prostie sa ma dea afara. Cam atat despre lucru.
Halloween
si
Beer bong
Cu parere de rau trebuie sa spun ca nu prea am ce sa spun. De halloween a fost foarte frumos, casa si invitatii chiar au aratat genial, se vedea ca s-a facut un pic de efort. Numai ca eu a terbuit sa plec la lucru la 12 noaptea. Bine ca am plecat pe sapte carari, mergeam la clienti sa le iau comanda si ei se scuzau ca le ia atat sa-mi zica ce vor pentru ca sunt rupti, eu ma uitam la ei si foarte empatic le spuneam ca ii inteleg si sa nu-si faca griji. A trecut foarte repede noaptea aia.
Beer pong e un joc atat de stupid incat e genial. Neaparat trebuie sa-l incercam. Se joaca pe echipe de doi. E cu bere. E cu rasete. Nu am rabdare sa descriu toate regulile.
Starea generala de spirit e work hard, party harder. Sunt convins ca o sa-mi fie dor de orasul asta, incep sa il apreciez din ce in ce mai mult. Ma uit la stiri pe antena1 si vad imagini cu traficul din bucuresti si desi il stiu foarte bine si o sa ma intorc la el in momentul asta mi se pare atat de departe si de strain.
Viata e altfel atunci cand mancarea si cazarea reprezinta 1/3 din salariul tau minim pe economie. Ai 2/3 si poti sa faci ce vrei cu ele .
And on that bomb shell, it’s time to end the show.
Multe tari sunt la fel.
Irlanda e legata de America si de Marea Britanie nu numai din ratiuni istorice dar si de actualitate economica. Asa ca nu e greu sa-ti imaginezi ce se intampla pe o insulita dependenta atunci cand si SUA si UK sunt lovite de grave probleme economice. Irlanda se afla intr-o recesiune crancena. Pana si reclamele de la televizor fac referire la credit crunch. Magazinele sunt disperate, am ajuns sa vad reclame la canapele...nimeni nu cumpara nimic. Piata imobiliara, cea care a intretinut cei peste un milion de polonezi din irlanda s-a prabusit, nimeni nu cumpara, nimeni nu vinde. Polonezii pleaca. Daca ei pleaca pleaca si o bucata mare din venitul statului pentru ca toti plateau taxe. Asta cu taxele e tare rau... eu desi nu am teoretic voie sa lucrez legal aici, lucrez si mai si platesc taxe statului irlandez .
Statul a tot incercat sa incurajeze consumul pentru ca in lipsa acestuia roata se opreste si firmele mici pica primele, ele fiind cele ce angajeaza majoritatea populatiei. Nu a mers, toti au strans cureaua.
In acest context hotelul lui Bea a dat faliment.
Restaurantul la care lucrez eu face parte dintr-o franciza, sunt vreo 20 in Irlanda asa ca e puternic afectat. Cand am venit eu a inceput o perioada f tensionata, managerul si-a dat demisia, au pus alt manager, alta tipa si-a dat demisia, si tot asa. Pentru mine a fost foarte nasol pentru ca nu primeam destule ore pe saptamana. Am facut un pic de scandal si pe baza unui context favorabil am pus mana pe un post de supervizor. Asta inseamna ca pot sa fac cam de toate, deschid, inchid, fac casa, servesc, facturi, probleme s.a.m.d. Asta era acum doua saptamani, peste alte doua saptamani ar trebui sa-mi creasca salariul. Lucrez la niste ore foarte ciudate. Vineri si sambata tinem deschis tarziu pentru ca ies astia din cluburi si vin sa manance asa ca in unele zile de vineri, sambata lucrez de la 00:00 la 05:00. Sunt multumit, imi place, sper sa nu dea astia faliment sau sa fac eu cine stie ce prostie sa ma dea afara. Cam atat despre lucru.
Halloween
si
Beer bong
Cu parere de rau trebuie sa spun ca nu prea am ce sa spun. De halloween a fost foarte frumos, casa si invitatii chiar au aratat genial, se vedea ca s-a facut un pic de efort. Numai ca eu a terbuit sa plec la lucru la 12 noaptea. Bine ca am plecat pe sapte carari, mergeam la clienti sa le iau comanda si ei se scuzau ca le ia atat sa-mi zica ce vor pentru ca sunt rupti, eu ma uitam la ei si foarte empatic le spuneam ca ii inteleg si sa nu-si faca griji. A trecut foarte repede noaptea aia.
Beer pong e un joc atat de stupid incat e genial. Neaparat trebuie sa-l incercam. Se joaca pe echipe de doi. E cu bere. E cu rasete. Nu am rabdare sa descriu toate regulile.
Starea generala de spirit e work hard, party harder. Sunt convins ca o sa-mi fie dor de orasul asta, incep sa il apreciez din ce in ce mai mult. Ma uit la stiri pe antena1 si vad imagini cu traficul din bucuresti si desi il stiu foarte bine si o sa ma intorc la el in momentul asta mi se pare atat de departe si de strain.
Viata e altfel atunci cand mancarea si cazarea reprezinta 1/3 din salariul tau minim pe economie. Ai 2/3 si poti sa faci ce vrei cu ele .
And on that bomb shell, it’s time to end the show.
Subscribe to:
Posts (Atom)
