Sau cel putin cat se poate de bine pentru India..este de nedescris ceea ce am gasit aici.
Momentan nu avem timp sa scriem prea mult, dar peste 4-5 zile vom fi in Goa iar acolo sigur ne vom rezerva timp sa scriem pe blog si sa uploadam poze. Am facut foarte multe :).
Amandoi suntem bine, sanatosi..momentan cu multe piscaturi de tantari.
Va pupam!
Sunday, February 15, 2009
Friday, January 9, 2009
Vacanta in Irlanda (Viviana)
E minunat sa iti dai seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cati oameni exeptionali poti intalni in cateva zile. Primordial in aceasta mica excursie a mea, a fost ca mi-am revazut doi buni prieteni, de care imi era dor si cu care am petrecut momente de care imi voi aminti cu drag.
Pentru mine Irlanda a fost o descoperire. Am descoperit tara, cultura oamenii si pe mine. Am descoperit un verde patrunzator in toate peisajele, un drum extraordinar de scurt de la a fi strain de cineva la a lega o prietenie, cele trei stari ale betiei– happy, silly, drunk - cu toata filozofia lor, frumusetea unor discutii banale despre vreme care se continua cu istorie, politica si invatatminte despre viata.
Inca din aeroport am fost nespus de entuziasmata pentru ca a fost primul meu zbor. Pentru prima data am stat deasupra norilor si departe de pamant, am vazut ce mica e lumea si cat de sus poti sa ajungi. In singura zi petrecuta in Dublin am vizitata fabrica Guinness si am vazut cum intr-o tara de alcoolici (voi argumenata mai tarziu de ce i-am numit asa), poti face arta din a bea bere si fiecare detaliu conteaza. Am mancat Chips and Fish la un fast food renumit pe unde au trecut toate vedetele lumii (numele lor era scris pe o pancarda), m-am plimbat pe strazi acceptand o ploaie deprimanta ca cea mai mare bucurie de moment.
Prima noapte in Cork va fi ne neuitat. Petrecere la unul dintre prietenii lui Radu si a lui Beatrice, un om cu adevarat exceptional din toate punctele de vedere care dealtfel avea un prieten de care imi voi aminti mult timp de acum inainte.
In urmatoarele zile am avut placerea sa cunosc cate putin din cultura Irlandei, am stat de vorba cu multi oameni, am facut ceva cumparaturi, am fost prin diferite baruri si ne-am trezit ca a venit Craciunul. Primul meu Craciun in alta tara, defapt daca stau bine sa ma gandesc pot spune ca au fost multe prime “lucruri” facute aici. Craciunul a fost frumos, am gatit cartofi si gazada, o gagica super simpatica din Canada, a facut un mare Ham la cuptor (genul de ham de vezi in Tom si Gerry cu os alb in mijloc - exceptional) si doi pui intregi tot la cuptor. Mancare a fost din plin, bautura la fel, plus multe altele. Craciunul a fost o adunatura de nationalitati venite sa petreaca ceva timp impreuna pentru ca toti erau departe de casa si de familiile lor si in final am denumit aceasta intalnire – craciunul orfanilor, evident oarecum ironic caci erau o multime de oameni acolo si nicidecum singuri.
Am ras din suflet cu nebunii astia doi in drum spre casa cand, ca niste romani veritabili ce suntem, in momentul in care ne ducem undeva nu numai ca mancam ca ultimii porci dar plecam si cu ceva pentru acasa. Am luat niste ham si niste pui cat sa ne ajunga pentru 2 mese – viata in Irlanda este scumpa.
Am lucrat la Beatrice la bar 2 zile, de fapt cumulat doar cateva ore, dar mi-a placut foarte mult, oamenii au respect pentru barmani ca sa nu mai zic ca toata lumea ma intreba daca nu sunt din Spania, ceea ce mi se parea destul de amuzant. Era modul lor de a incepe o conversatie cu mine. Vreau sa fac o paranteza si sa spun ca e minunat sa fi intr-o tara unde toata lumea este deosebit de prietenoasa, binevoitoare, bine crescuta, vorba unui bun prieten ce locuieste in Irlanda, trebuie sa redefinim insemnatatea cuvantului “de treaba”. Sa dau un scurt exemplu: eram la Bea la bar, serveam un Peint catre un domn si mi-a spus sa imi opresc si eu bani de o bere. Ma uit ciudat la Bea si ii dau restul cat ar fi trebuit fara sa imi opresc. Bea, evident mi-a spus sa imi opresc ca asa sunt ei ofera fara sa ceara sau sa astepte ceva inapoi. Mi-a fost jena initial si am mai refuzat 1-2 oameni, mi-a trecut apoi si am acceptat aceste mici cadouri pentru ca era destul de profitabil in conditiile in care acolo berea este 4 euro si ceva. Si asa a baut Viviana la Guinness pe gratis....oho. A urmat revelionul si mica noastra excursie. Am bagat mana in Atlantic si in acel moment am simtit ca pot face orice.....orice imi doresc, oricand....e un mare sentiment de libertate. Atunci mi-am dat seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cat de inutil e sa fi trist.
Mi-asi dori sa pot reda in cuvinte toate sentimentele pozitive pe care le-am avut, emotii pe care nu le-am mai simtit de mult atat de intense incat imi doream sa opresc timpul si sa raman asa pana ma satur de bucurie, sentimentul de libertate si de putere de pe marginea oceanului, gustul sarat al Atalticului, minunatia paletelor unde ma imaginam o printesa, albul uimitor al lebedelor si peisajele aproape ireal de frumoase, sunt doar cateva din cele experimentate in Irlanda. Lucrurile pe care le-am invatat si planurile cu care ma intorc sunt total noi. Multumesc Bea si Radu pentru aceasta excursie minunata.
Pentru mine Irlanda a fost o descoperire. Am descoperit tara, cultura oamenii si pe mine. Am descoperit un verde patrunzator in toate peisajele, un drum extraordinar de scurt de la a fi strain de cineva la a lega o prietenie, cele trei stari ale betiei– happy, silly, drunk - cu toata filozofia lor, frumusetea unor discutii banale despre vreme care se continua cu istorie, politica si invatatminte despre viata.
Inca din aeroport am fost nespus de entuziasmata pentru ca a fost primul meu zbor. Pentru prima data am stat deasupra norilor si departe de pamant, am vazut ce mica e lumea si cat de sus poti sa ajungi. In singura zi petrecuta in Dublin am vizitata fabrica Guinness si am vazut cum intr-o tara de alcoolici (voi argumenata mai tarziu de ce i-am numit asa), poti face arta din a bea bere si fiecare detaliu conteaza. Am mancat Chips and Fish la un fast food renumit pe unde au trecut toate vedetele lumii (numele lor era scris pe o pancarda), m-am plimbat pe strazi acceptand o ploaie deprimanta ca cea mai mare bucurie de moment.
Prima noapte in Cork va fi ne neuitat. Petrecere la unul dintre prietenii lui Radu si a lui Beatrice, un om cu adevarat exceptional din toate punctele de vedere care dealtfel avea un prieten de care imi voi aminti mult timp de acum inainte.
In urmatoarele zile am avut placerea sa cunosc cate putin din cultura Irlandei, am stat de vorba cu multi oameni, am facut ceva cumparaturi, am fost prin diferite baruri si ne-am trezit ca a venit Craciunul. Primul meu Craciun in alta tara, defapt daca stau bine sa ma gandesc pot spune ca au fost multe prime “lucruri” facute aici. Craciunul a fost frumos, am gatit cartofi si gazada, o gagica super simpatica din Canada, a facut un mare Ham la cuptor (genul de ham de vezi in Tom si Gerry cu os alb in mijloc - exceptional) si doi pui intregi tot la cuptor. Mancare a fost din plin, bautura la fel, plus multe altele. Craciunul a fost o adunatura de nationalitati venite sa petreaca ceva timp impreuna pentru ca toti erau departe de casa si de familiile lor si in final am denumit aceasta intalnire – craciunul orfanilor, evident oarecum ironic caci erau o multime de oameni acolo si nicidecum singuri.
Am ras din suflet cu nebunii astia doi in drum spre casa cand, ca niste romani veritabili ce suntem, in momentul in care ne ducem undeva nu numai ca mancam ca ultimii porci dar plecam si cu ceva pentru acasa. Am luat niste ham si niste pui cat sa ne ajunga pentru 2 mese – viata in Irlanda este scumpa.
Am lucrat la Beatrice la bar 2 zile, de fapt cumulat doar cateva ore, dar mi-a placut foarte mult, oamenii au respect pentru barmani ca sa nu mai zic ca toata lumea ma intreba daca nu sunt din Spania, ceea ce mi se parea destul de amuzant. Era modul lor de a incepe o conversatie cu mine. Vreau sa fac o paranteza si sa spun ca e minunat sa fi intr-o tara unde toata lumea este deosebit de prietenoasa, binevoitoare, bine crescuta, vorba unui bun prieten ce locuieste in Irlanda, trebuie sa redefinim insemnatatea cuvantului “de treaba”. Sa dau un scurt exemplu: eram la Bea la bar, serveam un Peint catre un domn si mi-a spus sa imi opresc si eu bani de o bere. Ma uit ciudat la Bea si ii dau restul cat ar fi trebuit fara sa imi opresc. Bea, evident mi-a spus sa imi opresc ca asa sunt ei ofera fara sa ceara sau sa astepte ceva inapoi. Mi-a fost jena initial si am mai refuzat 1-2 oameni, mi-a trecut apoi si am acceptat aceste mici cadouri pentru ca era destul de profitabil in conditiile in care acolo berea este 4 euro si ceva. Si asa a baut Viviana la Guinness pe gratis....oho. A urmat revelionul si mica noastra excursie. Am bagat mana in Atlantic si in acel moment am simtit ca pot face orice.....orice imi doresc, oricand....e un mare sentiment de libertate. Atunci mi-am dat seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cat de inutil e sa fi trist.
Mi-asi dori sa pot reda in cuvinte toate sentimentele pozitive pe care le-am avut, emotii pe care nu le-am mai simtit de mult atat de intense incat imi doream sa opresc timpul si sa raman asa pana ma satur de bucurie, sentimentul de libertate si de putere de pe marginea oceanului, gustul sarat al Atalticului, minunatia paletelor unde ma imaginam o printesa, albul uimitor al lebedelor si peisajele aproape ireal de frumoase, sunt doar cateva din cele experimentate in Irlanda. Lucrurile pe care le-am invatat si planurile cu care ma intorc sunt total noi. Multumesc Bea si Radu pentru aceasta excursie minunata.
Monday, January 5, 2009
The Hibernian Bar (The Hi-B Bar) - Beatrice
Hibernian – poetic name for the island of Ireland.
Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi. ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.
Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.
O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…
Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi. ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.
Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.
O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…
Tuesday, December 30, 2008
2008 !
2008 !
Se termina anul…
Un an interesant…
La sfarsitul anului trecut am facut cu Iustin o lista cu ceea ce ni s-a intamplat in 2007. am luat-o pe luni si am scris tot ce ne-am adus aminte. E un exercitiu genial pe care il recomand oricui. O evaluare la sfarsit de an nu strica nimanui. Am incercat azi sa fac o astfel de lista cu fetele. A fost ceva mai simplu fata de anul trecut pentru ca nu a trebuit sa scriu decat pana in iulie, dupa asta totul e scris aici pe blog... aproape totul .
Ce s-a mai intamplat in ultima luna juma’... mai nimic ca sa fiu sincer. Am intrat intr-un ritm de lucru, acasa, lucru. Neavand weekend in sensul clasic nu poti sa iti planifici timpul liber si distractia vine neplanificata. La lucru am ajuns tatic, nu mai avem manager, au dat-o afara si facem ce vrem. E munca multa in perioada asta dar acum totul e mult mai simplu, stiu sa fac aproape orice e nevoie. Nu au cum sa ma dea afara pentru ca nu au oameni asa ca imi permit foarte multe. Acum vreo 3 sapt a fost o perioada mai tampita, au plecat mai multi deodata si eu am ramas singurul supervizor. Atunci chiar am lucrat ca dementul, aveam un program foarte aiurea. Un mic exemplu de orar: vineri de la 18:00 la 05:00, sambata de la 10:30 la 15:00 si de la 18:00 la 05:00, duminica de la 10:30 la 18:00. Dupa doua weekenduri de genul asta mi-am scris demisia. Nu a mai fost nevoie sa o prezint pentru ca am facut scandal si mi-au dat niste ore mai rezonabile. Faza e ca daca te tin nervii si picioarele si esti disperat dupa bani poti sa faci ore de genul asta si faci aproape 600 de euro pe saptamana doar ca salariu. Oricum, acum reusesc sa strag bani intr-un ritm mult mai bun. La inceput nu strangeam mai nimic, a fost foarte greu. Acum iau aproape 400 pe saptamana, 200 pe card si 200 se duc la taxe, astia de la taxe ii iei inapoi inainte sa pleci. Chiria si celelalt cheltuieli le platesc din bacsisuri si din promotiile restaurantului.
Viata e usoara. In casa e liniste, in oras e liniste, prietenii nostri sunt linistiti, clientii nostri sunt linistiti, sefii nostri sunt linistiti, TOATA lumea e linistita, toata lumea e de treaba. Viata e usoara. Problemele vin si pleaca, e o perioada buna.
Au venit astia in vizita, Eli, Vivi, Iustin. Cinci roamani stand in bucatarie si ascultand Andre si LaFamilia si amintindu-si prostii din copilariile lor atat de diferite. Un moment bun, genul ala de moment de vrei sa-l ti cu tine toata viata. Dupa am fost prin oras, am facut un pub-crawl. Intai intr-un club de turisti, dupa a zis Vivi ca ea vrea sa vada negrii, bine, am mers intr-un club de negrii, foarte tare, numai negrii si gagici albe la vreo 100 de kile. Ca sa impacam pe toata lumea dupa asta am mers si intr-un club de gay, alta muzica , alta atmosfera. Oricum amandoua cluburile erau la fel de incarcate sexual. In ala de gay se dadeau tipele la Eli si la vivi . Si era unul creepy si se holba la mine si la Iustin cum dansam. Eu radeam de nu mai puteam. De craciun majoritatea prietenilor nostrii irlandezi au plecat la parinti asa ca Eric mi-a dat cheia de la The Doctor’s house si am fost sa-i ud plantele. De Craciun am fost la canadiene si am mancat ca niste porci, eu nu mai puteam si tot mancam nu puteam sa ma opresc atat de bun era totul. A facut vivi ceva cartofi la tava cu rosii si usturoi, deliciosi.
Din cati eram in casa am ramas numai 4. Bea si cu mine si alte doua tipe din Australia, in doua camere duble. Celelalte 4 camere sunt incuiate. Am incercat sa le deschidem noi dar nu a mers. E aiurea sa ai atatea camere si sa fie toate incuiate. Cand era casa plina mai faceam o combinatie, faceam schimb de camere si daca aveai nevoie de o camera doar a ta faceai rost. Acum...; acum am pus o saltea pe hol la ultimul etaj.
Nu mai e mult si plecam. Vom fi stat juma’ de an. Nici nu imi dau seama cum a trecut. Cele mai rapide 6 luni din viata mea. In curand o sa inceapa celelalte 6 luni, abia astept.
Se termina anul…
Un an interesant…
La sfarsitul anului trecut am facut cu Iustin o lista cu ceea ce ni s-a intamplat in 2007. am luat-o pe luni si am scris tot ce ne-am adus aminte. E un exercitiu genial pe care il recomand oricui. O evaluare la sfarsit de an nu strica nimanui. Am incercat azi sa fac o astfel de lista cu fetele. A fost ceva mai simplu fata de anul trecut pentru ca nu a trebuit sa scriu decat pana in iulie, dupa asta totul e scris aici pe blog... aproape totul .
Ce s-a mai intamplat in ultima luna juma’... mai nimic ca sa fiu sincer. Am intrat intr-un ritm de lucru, acasa, lucru. Neavand weekend in sensul clasic nu poti sa iti planifici timpul liber si distractia vine neplanificata. La lucru am ajuns tatic, nu mai avem manager, au dat-o afara si facem ce vrem. E munca multa in perioada asta dar acum totul e mult mai simplu, stiu sa fac aproape orice e nevoie. Nu au cum sa ma dea afara pentru ca nu au oameni asa ca imi permit foarte multe. Acum vreo 3 sapt a fost o perioada mai tampita, au plecat mai multi deodata si eu am ramas singurul supervizor. Atunci chiar am lucrat ca dementul, aveam un program foarte aiurea. Un mic exemplu de orar: vineri de la 18:00 la 05:00, sambata de la 10:30 la 15:00 si de la 18:00 la 05:00, duminica de la 10:30 la 18:00. Dupa doua weekenduri de genul asta mi-am scris demisia. Nu a mai fost nevoie sa o prezint pentru ca am facut scandal si mi-au dat niste ore mai rezonabile. Faza e ca daca te tin nervii si picioarele si esti disperat dupa bani poti sa faci ore de genul asta si faci aproape 600 de euro pe saptamana doar ca salariu. Oricum, acum reusesc sa strag bani intr-un ritm mult mai bun. La inceput nu strangeam mai nimic, a fost foarte greu. Acum iau aproape 400 pe saptamana, 200 pe card si 200 se duc la taxe, astia de la taxe ii iei inapoi inainte sa pleci. Chiria si celelalt cheltuieli le platesc din bacsisuri si din promotiile restaurantului.
Viata e usoara. In casa e liniste, in oras e liniste, prietenii nostri sunt linistiti, clientii nostri sunt linistiti, sefii nostri sunt linistiti, TOATA lumea e linistita, toata lumea e de treaba. Viata e usoara. Problemele vin si pleaca, e o perioada buna.
Au venit astia in vizita, Eli, Vivi, Iustin. Cinci roamani stand in bucatarie si ascultand Andre si LaFamilia si amintindu-si prostii din copilariile lor atat de diferite. Un moment bun, genul ala de moment de vrei sa-l ti cu tine toata viata. Dupa am fost prin oras, am facut un pub-crawl. Intai intr-un club de turisti, dupa a zis Vivi ca ea vrea sa vada negrii, bine, am mers intr-un club de negrii, foarte tare, numai negrii si gagici albe la vreo 100 de kile. Ca sa impacam pe toata lumea dupa asta am mers si intr-un club de gay, alta muzica , alta atmosfera. Oricum amandoua cluburile erau la fel de incarcate sexual. In ala de gay se dadeau tipele la Eli si la vivi . Si era unul creepy si se holba la mine si la Iustin cum dansam. Eu radeam de nu mai puteam. De craciun majoritatea prietenilor nostrii irlandezi au plecat la parinti asa ca Eric mi-a dat cheia de la The Doctor’s house si am fost sa-i ud plantele. De Craciun am fost la canadiene si am mancat ca niste porci, eu nu mai puteam si tot mancam nu puteam sa ma opresc atat de bun era totul. A facut vivi ceva cartofi la tava cu rosii si usturoi, deliciosi.
Din cati eram in casa am ramas numai 4. Bea si cu mine si alte doua tipe din Australia, in doua camere duble. Celelalte 4 camere sunt incuiate. Am incercat sa le deschidem noi dar nu a mers. E aiurea sa ai atatea camere si sa fie toate incuiate. Cand era casa plina mai faceam o combinatie, faceam schimb de camere si daca aveai nevoie de o camera doar a ta faceai rost. Acum...; acum am pus o saltea pe hol la ultimul etaj.
Nu mai e mult si plecam. Vom fi stat juma’ de an. Nici nu imi dau seama cum a trecut. Cele mai rapide 6 luni din viata mea. In curand o sa inceapa celelalte 6 luni, abia astept.
Friday, December 5, 2008
Friday, November 28, 2008
fara titlu
O femeie a uitat oalele pe foc si cand s-a trezit cateva minute mai tarziu copilul ei de 15 ani murise asfixiat.
La spital, femeia : De ce am pus oalele si nu am stat langa ele?
Viata e asa.
Atat.
La spital, femeia : De ce am pus oalele si nu am stat langa ele?
Viata e asa.
Atat.
Astia de la lucru (Radu)
Angus Australia
Daca e ceva de vizitat prin preajma cu siguranta o sa gasesti si un australian sau doi pe acolo. Angus, tipic, relaxat. Acum a plecat in Zimbabwe la sora lui.
Lenka Slovacia
O tipa ce vrea sa para foarte dura desi nu este. Isi da seama ca se profita de ea. Cica e manager si ea castiga 9.50 pe ora, si munceste cel mai mult dintre toti.
Petra Slovacia
Fata simpla, foarte foarte muncitoare si serioasa. Cam prostuta, isi sparge toti banii pe prostii.
Piotrek Polonia
Vicentiu 2.
Mirko Italia
Foarte rapid ca bucatar dar foarte murdar.
Erika Ungaria
O viata irosita, aproape 40 de ani si spala vase. Probleme cu prietenul, copilul si altele.
Hassan Bangladesh
Enervant peste masura. I se pare senzational ca familia lui e educata, bine poate la el in tara e mare smecherie dar aici ... si e super ingamfat pe chestia asta .
Daniel Ungaria
Foarte bine crescut, calm, munceste destul de incet dar bine. E cu ceva poloneza si locuiesc impreuna, merge la fac aici la design sau ceva de genul aasta.
Bree SUA
Nu reuseste sa evite comparatiile cu sua, are puf pe fata.
David Ungaria
Nu stie f multa engleza, pare un tip de treaba.
Khaled ...
Mangerul regiona, el invarte tot. Destept, stie cum sa ii ia pe toti. Foarte nesimtit, o persoana neplacuta ca prezenta. Sper sa si-o ia, sa-l dea afara sau sa ii se intample ceva rau, chiar merita pentru felul in care se poarta cu angajatii lui, majoritatea fara contract, isi permite prea multe.
Au plecat fetele si aymeric...
Daca e ceva de vizitat prin preajma cu siguranta o sa gasesti si un australian sau doi pe acolo. Angus, tipic, relaxat. Acum a plecat in Zimbabwe la sora lui.
Lenka Slovacia
O tipa ce vrea sa para foarte dura desi nu este. Isi da seama ca se profita de ea. Cica e manager si ea castiga 9.50 pe ora, si munceste cel mai mult dintre toti.
Petra Slovacia
Fata simpla, foarte foarte muncitoare si serioasa. Cam prostuta, isi sparge toti banii pe prostii.
Piotrek Polonia
Vicentiu 2.
Mirko Italia
Foarte rapid ca bucatar dar foarte murdar.
Erika Ungaria
O viata irosita, aproape 40 de ani si spala vase. Probleme cu prietenul, copilul si altele.
Hassan Bangladesh
Enervant peste masura. I se pare senzational ca familia lui e educata, bine poate la el in tara e mare smecherie dar aici ... si e super ingamfat pe chestia asta .
Daniel Ungaria
Foarte bine crescut, calm, munceste destul de incet dar bine. E cu ceva poloneza si locuiesc impreuna, merge la fac aici la design sau ceva de genul aasta.
Bree SUA
Nu reuseste sa evite comparatiile cu sua, are puf pe fata.
David Ungaria
Nu stie f multa engleza, pare un tip de treaba.
Khaled ...
Mangerul regiona, el invarte tot. Destept, stie cum sa ii ia pe toti. Foarte nesimtit, o persoana neplacuta ca prezenta. Sper sa si-o ia, sa-l dea afara sau sa ii se intample ceva rau, chiar merita pentru felul in care se poarta cu angajatii lui, majoritatea fara contract, isi permite prea multe.
Au plecat fetele si aymeric...
Subscribe to:
Posts (Atom)
