(2)Un pic de turism

Pentru primele 12 sau 13 zile...(nici nu stiu de cand suntem, cate zile au trecut si pe unde am fost..am cam pierdut notiunea timpului) am fost turisti...dar turisti in adevaratul sens al cuvantului... am vizitat tot felul de castele, palate, forturi, mormante, orase....am facut faimosul trunghi de aur al Indiei Delhi -Jaipur - Agra. Am vizitat si rasvizitat...ne-am rasfatat...e ca si cum am fi plecat in vacanta cu parintii...am facut o intelegere cu un fel de agentie de turism locala asa ca pentru 10 zile am avut sofer, masina care ne-a dus dintr-un loc in altul...
Ce am vizitat...veti vedea prin poze...pentru ca le-am sortat in functie de unde au fost facute...
Doar sa scriu putin ce m-a impresionat pe mine...


Bahai Temple - templu in forma de lotus...arhitectura destul de moderna....religia bahai...ianuntru liniste si porumbei ce zburau de pe un perete pe altul al templului...astfel de loc te invita la introspectie, la meditatie si la detasare de tot ceea ce te inconjoara.

Complexul cultural al copilului yogin - pentru ca indienii stiu ce inseamna turism...pentru ca ei stiu ca ceea ce construiesc azi va deveni maine istorie si monument...pentru ca nu se axeaza doar pe trecut. Un intreg complex plin de temple construite recent dar care recreaza atmosfera din secolele de demult...cladiri impunatoare prin arhitectura lor si centru media, daca putem sa ii spunem asa in care puteai fie 1. sa te uiti la un film depsre viata copilului yogin (cel caruia ii era dedicat tot complexul), fie 2. sa faci o plimbare cu barca printr-un tunel special amenajat pentru turisiti ce infatiseaza principalele merite ale culturii inidiene : religia si politica oameni ce au inspirat intreaga lume, educatia lor, stilul de viata de la inceputul indiei. Totul redatat atat de frumos...multe scene de teatru...un stop cadru...cu statui ce capteaza un moment de viata din trecut..asta in timp ce te plimbi cu barcuta si asculti o mica descriere a ceea ce vezi. 3. tot un filmulet...dar nu mai tin minte despre ce era vorba...
De ce intrgul complex pentru acest copil yogin? Pentru ca la varsta de 11 ani a plecat dezbracat in pelerinajul vietii lui, in cautarea sa spirituala, in depasirea limitelor fizice si psihice, ajungand ca la o varsta foarte tanara sa practice multe tehnici de yoga si astfel sa devina guru. A fost o mangaiere pentru multe suflete.

Satul - un alt loc fantastic...un sat intreg construit asa cum arata pe vremuri...nu as putea sa spun care sunt acele vremuri...diferite casute....intr-un loc o femeie putea sa iti deseneze pe mana cu hena...in alta parte puteai manca intr-un fel de restaurant//obligatoriu cu mana, iar unele farfurii erau din frunze cusute... pe o scena dansau fete, facand tot felul de acrobatii - luau un ac cu pleoapa, dansau pe zimti de fier in timp ce carau pe cap un vas simbolic, plimbari cu elefantul, cu camila, un astrolog era gata sa iti ghiceasca in palma (da, m-am dus...voi avea 3 copii, cu sanatatea nu stau chiar asa de bine, dar nici rau, si sa actionez in loc sa gandesc atat de mult :)) ), si tot felul de astfel de atractii...colibe, grota, lac mic artificial cu crocodili sau dinozauri. Spectaculos! De peste tot te inunda muzica atat de ritmata incat simti ca vrei sa te misti o data cu ea.

Red fort (Delhi) - ceea ce m-a surprins a fost faptul ca audientele pe care le tineau imparatii, regii erau in cladiri fara pereti...doar unul si stalpi...asta era sala de audiente...cam in felul acesta era si locul de relaxare...

Seara de la palatul de 5 stele (Jaipur)- wow! pentru cine are bani, acolo e raiul pe pamant...atata lux...atat detaliu pentru frumos...poteca era inramata de un mozaic liniar facut din petale de flori...incorect spus, dar era atat de perfect realizata incat la prima vedere nu iti dadeai seama ca sunt petale si o gresie sau ceva de genul. Hotelul ca un palat, gradina exterioara, curte interioara, o liniste fabuloasa intr-un oras atat de zgomotos precum Jaipurul...A fost o seara in care am mers toti 4 la restaurantul acestui palat, am stat pe terasa band ceva si ne-am bucurat de priveliste, de muzica si antrenandu-ne in discutii filosofice cum de mult nu am mai facut-o..despre viata, despre sensul ei, despre liberul arbitru si incapacitatea omului de a face tot ceea ce gandeste.

Orccha in sine e un satuc atat de pitoresc, atat de frumos.. veti putea vedea din poze...am vazut seara un spectacol sunet si lumini (am luat o mica teapta, credeam ca va fi in engleza, dar de fapt a fost in hindu...eu tot asteptam versiunea in engleza; s-a inteles povestea per ansamblu, dar ar fi fost mult mai bine sa fie in engleza).

Templele din Kajuraho - foarte multe temple unul langa altul. arhitectura cu totul deosebita...parca erau castele din acelea cum le faceam la mare cand era mici...luam nisipul ud si il lasam sa cada ca sa prinda diferite forme...cam asa si aici numai ca mult mai complex realizate.... Multe statui pe peretii exteriori ce infatisau diferite posturi de sex intre oameni si oameni, sau intre oameni si animale....pozele vor fi mai expresive decat cuvintele....
Data viitoare voi scrie despre cultura Indiei si ceva despre religiile de aici

(1)India...(Beatrice)

Am ajuns in Delhi! Suntem in India... dupa un zbor de o zi si un pic...o mica paranteza aici...avionul cu care am mers..wow!! superb! scaune comode care se dadeau pe spate, papica si propriul tau mini calculator cu multe filme, muzica, stiri, meteo, harta, inforamtii despre diverse tari...nu stiai cu ce sa incepi prima data...nu iti ajungea tot zborul sa treci prin toate. foarte tare! ne-am simtit tratati regeste... Cred ca aceea a fost ultima farama de confort in adevaratul sens al cuvantului...
Si suntem in Delhi...si 3 dimineata...nu avem nimic rexervat...trebuie sa ne gasim undeva sa dormim...Gabi si Liviu deja ajunsesera in Delhi cu o seara... Ca si intro...pentru primele 10 zile in India vom calatori alaturi de Gabi, mama lui Radu si Liviu, un prieten de al sau.
Iesim din aeroport si inspectam terenul...cu ce ajungem in oras?...Carticia noastra despre India si internetul ne avertizase ca India e tara in care turistii sunt exploatati la maxim.
Prima confruntare cu ceea ce inseamna India...suntem undeva in afara cladirii aeroportului si vreau sa ma intorc ca sa intreb la informatii care e cea mai convenabila modalitate de a ajunge in Delhi...si paznicul, gardianul sau politistul ce o fi fost el, de la usa de la intrare, ma roaga sa ii arat pasaportul! De-abia iesisem de acolo, trecusem oricum prin tot ceea ce insemna politia de frontiera, viza si toate cele, si mi-a cerut sa imi vada pasaportul si motivul pentru care sunt in aeroport. Wow!
Ne-am combinat cu un francez pentru un taxi...si l-am luat... taxi e mult spus...pentru ca am mers cu o masina condusa de 2 indieni...fara firma, fara nimic...Si am iesit din aeroport..suntem pe strada.... E de nedescris...pustiu si liniste...peisaje prafuite...condus infiorator de nechibzuit dar totusi esti in siguranta....depasim alte masini, prin stanga sau prin dreapta...nu are pic de importanta...francezul nostru scoate 2 degete pe fereastra in timp ce efectuam depasirea si le spune "Cool man, cool" si are un zambet larg...nu are stare...suntem toti 3 ingramaditi pe bancheta din spate...
A fost o calatorie ce o voi tine minte toata viata...linistea, praful, drumul, haosul si pe fundal vocea zambareata a francezului "Cool man, cool".
Delhi la 4 noapte...parasit total..nu puteti sa va imaginati cartierul in care am ajuns...locul unde se presupune ca sunt multe hosteluri ieftine...strazi, evident necimentate...focuri aprinse pe ici pe colo si in jurul lor oameni incercand sa se incalzeasca...un miros care te apasa....praf, fum si de la diverse resturi menajere...oameni ce dorm pe strazi acoperiti cu o paturica rupta pe ici pe colo... Cladirile...un fel de palate sau case de nobili, care au fost probabil somptuoase la vremea lor, dar care acum sunt doar o amintire...
Incercam sa ne cazam la 4 noaptea...de la un hostel la altul...stiam ca, camera trebuie sa fie in jur de 400-500 de rupii...toti ne cer mai multi...si mergem si e pustiu...si mai intalnim cativa oameni pe la diverse intersectii....Rickshaw-uri (un fel de taxi al lor - voi scrie in alta sectiune despre transport)...Oameni negriciosi...unii cu dintii foarte albi si dantura puternica, proeminenta...altii cu dintii cariati in fata...si scuipa...ceva rosu sau galben..mai tarziu aflu ca e tutun...
Ne cazam intr-un final...veti putea vedea camera prin poze la sectiunea "Random"..evident nu apa calda...asternuturile cat de cat murdare...fereastra dadea spre holul interior al cladirii....deci super aerisire... Si am adormit intr-un final, pregatiti sa vedem cum va arata Delhi in timpul zile....

India....(Radu)

uau... de unde sa incep...
hai sa scriu faze vazute sau traite in ordinea in care mi le aduc aminte...

-ni s-a anulat avionul de la bucuresti catre londra asa ca a trebuit sa fugim in otopeni sa luam bilete la alt avion ca sa prindem legatura catre india. am gasit un tarom si am mai scazut din bugetul nostru 200 de euro inainte sa fim efectiv in india. naspa.
- am ajuns noaptea in delhi, am gasit o masina. am ramas socati de cum sa conduce aici, soferul ne-a intrebat daca nu vrem sa conducem... ca el ne da masina....nu mersi :). citat de la soferul asta : "to drive in India you need : Good Brakes, Good Horn and Good Luck". nu glumea !
- Delhi e o cocina de porci. bine ca peste tot pe unde am fost e f multa mizerie dar in Delhi pe mine m-a terminat poluarea.

- de descris eu unul nu am cuvinte, cel putin nu cele potrivite asa ca am pus filmulete pe youtube si poze pe picasa. cred ca ele sunt mult mai graitoare.

- totul aici se intampla in strada, gatit, mancat, vandut, negociat, aruncat gunoi...totul e in strada.
- exista o diferenta foarte mare intre "afara" si "inauntru" afara sunt saracii, cersetorii, riksele, mizeria. inauntru sunt negustorii unsi cu toate alifiile dar totusi negustori, sunt sefii de agentii de voiaj care iti aranjeaza orice.

- am mers cu elefantul
- am mers cu camila
- eram prinsi intr-un ambuteiaj si printr noi au trecut niste pusti cu un cadravu cantand si aruncand flori peste el. il duceau sa il incinereze langa gange. de la balconul hotelului nostru sa vede gangele si focurile cum ard nonstop.

- in delhi am folosit , cu o naturalete care m-a pus pe ganduri, fraza : "stai asa un pic ca trece elefantul".

- sunetul de fundal este: sir, money change? sir, hotel? sir, saari? sir, hasis? sir, boat? sir, come you see my shop, very cheap! sir, auto rickshaw?
- cel putin 10 oameni pe zi o sa vina la tine sa te intrebe daca nu vrei sa fi prientenul lor ca te ajuta ei si stiu ei un magazin mai ieftin si mai bun.

- am vazut taj mahal - ul , e intr-adrevar foarte frumos si impresionant.
- am fost la o agentie si ne-am luat o masina cu sofer.

- ei sunt niste tigani.
- sunt infantilizati, la televizor totul e un cantec si un dans. parca te uiti la desene animate.
- visul lor suprem e sa isi faca o casa unde sa poate sa traiasca alaturi de mama tata si nevasta.
- nu exista femei pe strada. la fiecare 100 de barbati vezi o femeie.
- nu vorbesc urat si nu sunt violenti. soferului nostru i-a fost rusine sa traduca din engleza in hindi cuvantul pula pentru ca se afla doua femei in masina (bea si maica-mea) !
- le e frica de guvern si de politie.

- am luat un ziar in engleza... iti dai seama cam cine citeste ziare in engleza aici... si totul e pro state si pro isreal si anti pakistan.
- sistemul castelor nu exista la nivel oficial dar in realitate este aproape imposibil sa iei pe cineva din alta casta.
- 2 din 3 barbati se hobeaza insistent la beatrice pe strada. eu ma amuz.
- am fost la templele din Kajuraho unde e plin de statuete porno. era una cu doi tipi si un cal :)).

- traficul pare de neinteles dar e destul de simplu:
regula 1 - mergi pe stanga, cand nu mai e loc pe stanga mergi pe dreapta (indiferent ca esti pe autostrada)
regula 2 - e responsabilitatea ta sa nu lovesti cu botul. asta e o chstie f desteapta (exact cu e si la schi) pentru ca la cat de multe lucruri sunt pe drum (cai, camile, vaci, oameni, biciclete, scutere, motociclete, rickse, auto rickse, masini, autobuze) nu ai cum sa fi atent la toate si atunci fiecare are grija de cei din fata lui. toata lumea claxoneaza nonstop ca sa se asigure ca ceilalti stiu ca e la 1 cm in stanga sau dreapta lor.

- vine lumea la noi si ne intreaba politicos daca poate sa-si faca poza cu noi.

- ne-au furat maimutele ananasul si bananele din camera.
- o bere costa cat un gram de has.
- o camera mai proasta costa un euro juma de caciula.
- in noaptea asta plecam spre goa. o sa ne ia 3 zile sa ajungem acolo cu trenul. dupa ne-am decis sa mergem spre nord, spre himalaya in speranta ca o sa scapam de aglomeratie si praf.

- nu ne-am imbolavit... inca...
- sunt trei feluri de turisti aici: autocar-isti batrani, backpackeri ca noi si ciudatii... un fel de hipioti/guru

cam atat deocamdata

data viitoare o sa pun doua anunturi matrimoniale din The Sunday Times - India. o sa radeti, trust me.

Suntem bine :)...

Sau cel putin cat se poate de bine pentru India..este de nedescris ceea ce am gasit aici.
Momentan nu avem timp sa scriem prea mult, dar peste 4-5 zile vom fi in Goa iar acolo sigur ne vom rezerva timp sa scriem pe blog si sa uploadam poze. Am facut foarte multe :).
Amandoi suntem bine, sanatosi..momentan cu multe piscaturi de tantari.
Va pupam!

Vacanta in Irlanda (Viviana)

E minunat sa iti dai seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cati oameni exeptionali poti intalni in cateva zile. Primordial in aceasta mica excursie a mea, a fost ca mi-am revazut doi buni prieteni, de care imi era dor si cu care am petrecut momente de care imi voi aminti cu drag.
Pentru mine Irlanda a fost o descoperire. Am descoperit tara, cultura oamenii si pe mine. Am descoperit un verde patrunzator in toate peisajele, un drum extraordinar de scurt de la a fi strain de cineva la a lega o prietenie, cele trei stari ale betiei– happy, silly, drunk - cu toata filozofia lor, frumusetea unor discutii banale despre vreme care se continua cu istorie, politica si invatatminte despre viata.
Inca din aeroport am fost nespus de entuziasmata pentru ca a fost primul meu zbor. Pentru prima data am stat deasupra norilor si departe de pamant, am vazut ce mica e lumea si cat de sus poti sa ajungi. In singura zi petrecuta in Dublin am vizitata fabrica Guinness si am vazut cum intr-o tara de alcoolici (voi argumenata mai tarziu de ce i-am numit asa), poti face arta din a bea bere si fiecare detaliu conteaza. Am mancat Chips and Fish la un fast food renumit pe unde au trecut toate vedetele lumii (numele lor era scris pe o pancarda), m-am plimbat pe strazi acceptand o ploaie deprimanta ca cea mai mare bucurie de moment.
Prima noapte in Cork va fi ne neuitat. Petrecere la unul dintre prietenii lui Radu si a lui Beatrice, un om cu adevarat exceptional din toate punctele de vedere care dealtfel avea un prieten de care imi voi aminti mult timp de acum inainte.
In urmatoarele zile am avut placerea sa cunosc cate putin din cultura Irlandei, am stat de vorba cu multi oameni, am facut ceva cumparaturi, am fost prin diferite baruri si ne-am trezit ca a venit Craciunul. Primul meu Craciun in alta tara, defapt daca stau bine sa ma gandesc pot spune ca au fost multe prime “lucruri” facute aici. Craciunul a fost frumos, am gatit cartofi si gazada, o gagica super simpatica din Canada, a facut un mare Ham la cuptor (genul de ham de vezi in Tom si Gerry cu os alb in mijloc - exceptional) si doi pui intregi tot la cuptor. Mancare a fost din plin, bautura la fel, plus multe altele. Craciunul a fost o adunatura de nationalitati venite sa petreaca ceva timp impreuna pentru ca toti erau departe de casa si de familiile lor si in final am denumit aceasta intalnire – craciunul orfanilor, evident oarecum ironic caci erau o multime de oameni acolo si nicidecum singuri.
Am ras din suflet cu nebunii astia doi in drum spre casa cand, ca niste romani veritabili ce suntem, in momentul in care ne ducem undeva nu numai ca mancam ca ultimii porci dar plecam si cu ceva pentru acasa. Am luat niste ham si niste pui cat sa ne ajunga pentru 2 mese – viata in Irlanda este scumpa.

Am lucrat la Beatrice la bar 2 zile, de fapt cumulat doar cateva ore, dar mi-a placut foarte mult, oamenii au respect pentru barmani ca sa nu mai zic ca toata lumea ma intreba daca nu sunt din Spania, ceea ce mi se parea destul de amuzant. Era modul lor de a incepe o conversatie cu mine. Vreau sa fac o paranteza si sa spun ca e minunat sa fi intr-o tara unde toata lumea este deosebit de prietenoasa, binevoitoare, bine crescuta, vorba unui bun prieten ce locuieste in Irlanda, trebuie sa redefinim insemnatatea cuvantului “de treaba”. Sa dau un scurt exemplu: eram la Bea la bar, serveam un Peint catre un domn si mi-a spus sa imi opresc si eu bani de o bere. Ma uit ciudat la Bea si ii dau restul cat ar fi trebuit fara sa imi opresc. Bea, evident mi-a spus sa imi opresc ca asa sunt ei ofera fara sa ceara sau sa astepte ceva inapoi. Mi-a fost jena initial si am mai refuzat 1-2 oameni, mi-a trecut apoi si am acceptat aceste mici cadouri pentru ca era destul de profitabil in conditiile in care acolo berea este 4 euro si ceva. Si asa a baut Viviana la Guinness pe gratis....oho. A urmat revelionul si mica noastra excursie. Am bagat mana in Atlantic si in acel moment am simtit ca pot face orice.....orice imi doresc, oricand....e un mare sentiment de libertate. Atunci mi-am dat seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cat de inutil e sa fi trist.

Mi-asi dori sa pot reda in cuvinte toate sentimentele pozitive pe care le-am avut, emotii pe care nu le-am mai simtit de mult atat de intense incat imi doream sa opresc timpul si sa raman asa pana ma satur de bucurie, sentimentul de libertate si de putere de pe marginea oceanului, gustul sarat al Atalticului, minunatia paletelor unde ma imaginam o printesa, albul uimitor al lebedelor si peisajele aproape ireal de frumoase, sunt doar cateva din cele experimentate in Irlanda. Lucrurile pe care le-am invatat si planurile cu care ma intorc sunt total noi. Multumesc Bea si Radu pentru aceasta excursie minunata.

The Hibernian Bar (The Hi-B Bar) - Beatrice

Hibernian – poetic name for the island of Ireland.

Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi.  ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.

Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.

O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…