(Scriu acum acest post ca un draft in gmail pentru ca...ne aflam in Beijing si...nu putem intra pe pagina blogului nostru)
Vietnam, Hanoi
In Hanoi am stat la Phuc (membru CS). Este incredibil cum traieste majoritatea populatiei din Hanoi.
El locuia intr-o camaruta ce facea parte dintr-o curte a unei case...Casa de fapt avea mai multe camurute despartite una de cealalta..fiecare cu iesirea afara... O camaruta in care avea esentialul : un pat din lemn, birou, calculator si televizor. Baia esre in curte si trebuia impartita impreauna cu alti 5 oameni. Nu era apa curenta. Luai apa dintr-o gaura in astfalt care tot timpul se umplea cu apa...luai apa cu galeata...daca vroiai sa faci dus, iti puneai apa intr-un lighean, te duceai intr-o camera super super mica, fara aerisire si acolo cu un fel de ibric de plastic iti turnai apa ca sa te speli. Nu visa la apa calda...evident.
In camera...gandaci si tot felul de insecte care incepeau sa apara o data ce ai stins lumina. A fost interesant. Am cunoscut o noua latura a Asiei..probabil ca si cea adevarata...Stand tot timpul prin hosteluri nu am ajuns sa experimentam asa ceva.
Oamenii din Vietnam...la o prima privire par foarte needucati (si sunt...dar asa e cultura lor, fie o accepti fie pleci). Dar oamenii cu care ne-am intalnit au fost foarte prietenosi.
O-zone face valuri...nu numai aici dar si in China...
Asia dar in special Vientam si China...are o obsesie...karaoke...peste tot vezi cluburi special facute pentru karaoke. In Hanoi, mergeai pe strada...treci pe langa o cladire pe care scrie intr-un mod cat mai colorat karaoke...mai mergi putin...alta cladire cu karaoke...inca putin...alta...si asta netreaversand nici o strada. Evident ca am vrut si noi sa vedem despre ce e vorba.
Am mers intr-o seara cu Phuc si prietenii lui...Nu puteti sa va imaginati asa ceva...O casa..destul de mare...multe camere...iar intr-o camera te duci cu prietenii sa canti...o canapea mare, o masa in mijloc, televizorul si microfonul. Asta e karaoke. Nu te intalnesti cu alti oameni, ci doar cu cei cu care ai venit. Nu ai venit sa faci caterinca de ei, ci ai venit intr-adevar sa canti. Le place sa cante la nebunie. Cantau cu atata seriozitate. Din cauza ca limba lor contine atatea tonuri, le este destul de usor sa cante. Si sa nu mai vorbim de muzica disponibila pentru karaoke...cea in engleza (caci doar pe aceea am inteles-o) avea ca principala tema iubirea si loialitatea (hero enrique iglesias, my heart will go on...you get the point - doar din aceasta categorie). Am cantat si noi :) fara caterinca. Radu a ras putin la inceput pana cand Phuc i-a spus : Nu se face...Nu e ok. Asa ca am devenit seriosi...si am cantat serios, foarte atenti la ecran.
Ne-am pierdut aparatul foto :((... si astfel am pierdut toate pozele din Vietnam...
De vizitat..am vizitat...dar nimic care merita in mod deosebit amintit...
China, Beijing
Muzica romaneasca in mall-urile din Being...de necrezut...Cleopatra Stratan. Cleopatra Stratan in China? Va dati seama. Nu mi-a venit sa cred.
Muzica romaneasca in metroul din Beijing. Activ ..Vino langa mine, stiu ca vrei. Strange-ma in brate pana numar la 3....
Muzica romaneasca in cluburile din Beijing (mai normal..mai intalnit) O-zone Vrei sa pleci, dar nu ma, nu ma iei, nu ma nu ma iei ..chipul tau si dragostea din tei, mi-amintesc de ochii tai. Multimea incantata...chinezii se maimutaresc pe ringul de dans...strainii de aici (expati...toata lumea ii numeste pe straini expati si strainii se intuleaza expati) incearca sa fredoneze...Ce mai!I incantare totala! Am scris ca am auzit O-zone cu aceiasi super melodie intr-un bar de streaptise in cartierul rosu din Bamgkok? Pe bune ca pe aceasta melodie fetele chiar au prins viata...inainte erau destul de apatice..dar cum a inceput o-zone au miscat mai mult funduletul. Incredibil.
Si nu, nu suntem multi romani pe aici.
Am intalnit totusi 3 romani...2 dintre ei sunt studenti aici..invata chineza.
-----
Acum suntem in Mongolia (Ulan Bataar) iar maine plecam impreuna cu 5 israelieni intr-o excursie de 12 zile prin centrul si vestul Mongoliei. Ne-am cumparat cort si saci de dormit. Ne asteapta o aventura...pustiu, trekking, horse riding , sa tragem cu arcul...Super!
Sunday, July 5, 2009
Sunday, June 14, 2009
Laos Cambodgia si Vietnam (Beatrice)
Laos...nimic impresionant ca si tara. Da multa saracie, dar in orase de toate pentru toate gusturile...atat timp cat aveai bani. Si nu iti trebuiau chiar atat de multi.
Vientianne - cea mai mica capitala pe care am vazut-o pana acum. Arata ca un mic orasel de provincie de la noi. Si Galatiul pare mai metropola decat Vientianne. Si nu, nu e valabil pentru toate tarile sarace din Asia...Phnom Pehn este superb, lasand la o parte prin tot ce a trecut Cambodgia.
Vang Vieng - am facut tubing care de fapt inseamna sa te dai cu colacul pe un rau si opriri de lunga durata la diferitele baruri pe care le gasesti pe drum. Tot felul de distractii amenajate in aceste mici terase/baruri. Puteai sa te arunci de la o inaltime destul de mare in apa in timp ce te balansai in sus si in jos de-a lungul unui cablu. Destul de scarry la inceput dar apoi tot ne-am dat de vreo cateva ori. Pana cand am ajuns la ultima terasa, era intuneric deja, eu eram destul de ametita. In urma acestei zile m-am ales cu ditamai vanataia in urma unui nereusit contact cu apa si inca o buba la picior pentru ca un destept (si chiar foarte destept) a sapat o groapa langa un pod...insula respectiva fara luminca la acea ora...asa ca am nimerit cu piciorul fix in groapa.
Laos este genul de tara in care sa te duci si sa te relaxezi...go french...good wine good food and sometimes if you are lucky, good company. Peisajele sunt superbe. Dar nu uitati - tara comunista pana in maduva oaselor. Muzeul de istorie din Vientianne e cel mai graitor in aceasta privinta. Poze biasate, "imperialistii americani" care atacau Laos-ul (nu ca nu ar fi adevarat) ci doar modul in care erau expuse. Cladirea veche. E ca si cum m-as fi intors in timp, la inceputul anilor '90 (de atunci mai am eu ceva amintiri).
Cambodgia
Dintre toate tarile din Asia pe care le-am vizitat pana acum, istoria acestei tari m-a impresionat cel mai mult. Am fost in Phnom Pehn la Scoala S 21, ceea ce a devenit in timpul Khmer Rouge-ului inchisoare...A fost impresionat si tulburator. Sa vezi cum o scoala este transformata in inchisoare si loc de tortura. Sa stai intr-o sala de clasa si sa iti imaginezi pentru un moment rasete de copii, multa galagie, copii aletgand pe coridoare ca apoi sa ai in fata ochilor fie o liniste apasatoare pentru ca iti este interzis sa vorbeste, fie in alta sala tipetele oamenilor torturati. Au fost copii care au invatat la acea scoala si apoi prizonieri in aceeasi scoala. Nici nu imi pot imagina ce era in mintea lor, ce puteau simti. Daca asteptau sa se termine cosmarul si sa reinceapa orele.
Erau afisate in curte regulile inchisorii...cand aveti timp sa le cititi. Erau expuse pozele detinutilor intr-o camera. Atat eu si Radu ne uitam la ele si incercam sa gasim un element comun...ce simteau ei in acele momente. Puteai sa citesti frica, nepasare pe fata lor? Nu l-am gasit. Am aflat ulterior ca erau luati de acasa fie fara sa li spuna unde sunt dusi, fie li se spunea ca merg ca sa fie "educati". Erau legati la ochi, iar cand coborau din camion, li se dadea esarfa de la ochi si atunci li se facea poza. Ei nci nu stiau ce se intampla cu ei..unde se aflau..ce ii astepta. De asta m-a surprins ca unii copii si zambeau. Nu stiau... Atata cruzime... oameni de aceeasi natie, aceeasi religie impotriva propriilor semeni.
Sunt multe de spus despre istoria Cambodgiei si perioada Khmer Rouge...inca un lucru revoltator...desi Khmer Rouge-ul a comis atatea atrocitati, el a avut un loc in bordul UN pana destul de recent....pentru ca probabil (sigur) serveau altor interese politice mai mari. Unii dintre sustinatori fiind Statele - marea salvatoare a lumii si promovatoarea democratiei. Well...
Lasand la o parte aceasta latura neagra a istoriei Cambodgiei, am vazut si locuri extraordinar de frumoase..temeplele din Ankor. Superbe. Ce civilizatie a putut sa existe! Imparati ce foloseau elefantul ca mijloc de transport roial. Spectacole... temple in jungla. Pozele spun mai multe decat cuvintele...
Oamenii din Cambodgia...am intalnit acelasi comportament ca al indienilor. Foarte persistenti in a-ti vinde ceva. Dar foarte foarte multi copii care cerseau cu o engleza superba. Adevarati negustori. "Buy banana? You want banana.? No? But if you buy, you buy from me ok? Where are you from?".
Vietnam
Peisaje superbe...Saigon, Hue si azi ne indreptam spre Halong Bay. Saigon - simbolul razboiului intre Nord si Sud. Hue - simbolul unui regat de mult apus (dinastia Nguyen 1802-1945).
Ma asteptam ca in Saigon sa gasesc in muzee mult mai multe informatii despre razboiul din Vietnam..dar nu. Foarte putine informatii. Nu am fost singurul tursit pe care l-am auzit plangandu-se de acest lucru. Venind din Cambodgia unde totul a fost atat de bine descris, spus fara inhibitii si fara cenzura...am fost foarte dezamagita de muzeele din Saigon. Oricum americanii din nou, mare paguba au facut si pe aici. Cele mai tulburatoare imagini au fost cele cu copii nascuti cu malformatii ( in urma faptului ca americanii au aruncat cu substante chimice (Agent orange). Din punctul meu de vedere aceasta e o crima mult mai mare decat a omari direct un om intr-un razboi fata in fata. Oribil! Revoltator!
In rest caldura mare...preturi destul de mari (pentru Asia)...Si mici probleme de sanatate care au mai aparut pe drum. Dar suntem bine. Ne tratam.
Vientianne - cea mai mica capitala pe care am vazut-o pana acum. Arata ca un mic orasel de provincie de la noi. Si Galatiul pare mai metropola decat Vientianne. Si nu, nu e valabil pentru toate tarile sarace din Asia...Phnom Pehn este superb, lasand la o parte prin tot ce a trecut Cambodgia.
Vang Vieng - am facut tubing care de fapt inseamna sa te dai cu colacul pe un rau si opriri de lunga durata la diferitele baruri pe care le gasesti pe drum. Tot felul de distractii amenajate in aceste mici terase/baruri. Puteai sa te arunci de la o inaltime destul de mare in apa in timp ce te balansai in sus si in jos de-a lungul unui cablu. Destul de scarry la inceput dar apoi tot ne-am dat de vreo cateva ori. Pana cand am ajuns la ultima terasa, era intuneric deja, eu eram destul de ametita. In urma acestei zile m-am ales cu ditamai vanataia in urma unui nereusit contact cu apa si inca o buba la picior pentru ca un destept (si chiar foarte destept) a sapat o groapa langa un pod...insula respectiva fara luminca la acea ora...asa ca am nimerit cu piciorul fix in groapa.
Laos este genul de tara in care sa te duci si sa te relaxezi...go french...good wine good food and sometimes if you are lucky, good company. Peisajele sunt superbe. Dar nu uitati - tara comunista pana in maduva oaselor. Muzeul de istorie din Vientianne e cel mai graitor in aceasta privinta. Poze biasate, "imperialistii americani" care atacau Laos-ul (nu ca nu ar fi adevarat) ci doar modul in care erau expuse. Cladirea veche. E ca si cum m-as fi intors in timp, la inceputul anilor '90 (de atunci mai am eu ceva amintiri).
Cambodgia
Dintre toate tarile din Asia pe care le-am vizitat pana acum, istoria acestei tari m-a impresionat cel mai mult. Am fost in Phnom Pehn la Scoala S 21, ceea ce a devenit in timpul Khmer Rouge-ului inchisoare...A fost impresionat si tulburator. Sa vezi cum o scoala este transformata in inchisoare si loc de tortura. Sa stai intr-o sala de clasa si sa iti imaginezi pentru un moment rasete de copii, multa galagie, copii aletgand pe coridoare ca apoi sa ai in fata ochilor fie o liniste apasatoare pentru ca iti este interzis sa vorbeste, fie in alta sala tipetele oamenilor torturati. Au fost copii care au invatat la acea scoala si apoi prizonieri in aceeasi scoala. Nici nu imi pot imagina ce era in mintea lor, ce puteau simti. Daca asteptau sa se termine cosmarul si sa reinceapa orele.
Erau afisate in curte regulile inchisorii...cand aveti timp sa le cititi. Erau expuse pozele detinutilor intr-o camera. Atat eu si Radu ne uitam la ele si incercam sa gasim un element comun...ce simteau ei in acele momente. Puteai sa citesti frica, nepasare pe fata lor? Nu l-am gasit. Am aflat ulterior ca erau luati de acasa fie fara sa li spuna unde sunt dusi, fie li se spunea ca merg ca sa fie "educati". Erau legati la ochi, iar cand coborau din camion, li se dadea esarfa de la ochi si atunci li se facea poza. Ei nci nu stiau ce se intampla cu ei..unde se aflau..ce ii astepta. De asta m-a surprins ca unii copii si zambeau. Nu stiau... Atata cruzime... oameni de aceeasi natie, aceeasi religie impotriva propriilor semeni.
Sunt multe de spus despre istoria Cambodgiei si perioada Khmer Rouge...inca un lucru revoltator...desi Khmer Rouge-ul a comis atatea atrocitati, el a avut un loc in bordul UN pana destul de recent....pentru ca probabil (sigur) serveau altor interese politice mai mari. Unii dintre sustinatori fiind Statele - marea salvatoare a lumii si promovatoarea democratiei. Well...
Lasand la o parte aceasta latura neagra a istoriei Cambodgiei, am vazut si locuri extraordinar de frumoase..temeplele din Ankor. Superbe. Ce civilizatie a putut sa existe! Imparati ce foloseau elefantul ca mijloc de transport roial. Spectacole... temple in jungla. Pozele spun mai multe decat cuvintele...
Oamenii din Cambodgia...am intalnit acelasi comportament ca al indienilor. Foarte persistenti in a-ti vinde ceva. Dar foarte foarte multi copii care cerseau cu o engleza superba. Adevarati negustori. "Buy banana? You want banana.? No? But if you buy, you buy from me ok? Where are you from?".
Vietnam
Peisaje superbe...Saigon, Hue si azi ne indreptam spre Halong Bay. Saigon - simbolul razboiului intre Nord si Sud. Hue - simbolul unui regat de mult apus (dinastia Nguyen 1802-1945).
Ma asteptam ca in Saigon sa gasesc in muzee mult mai multe informatii despre razboiul din Vietnam..dar nu. Foarte putine informatii. Nu am fost singurul tursit pe care l-am auzit plangandu-se de acest lucru. Venind din Cambodgia unde totul a fost atat de bine descris, spus fara inhibitii si fara cenzura...am fost foarte dezamagita de muzeele din Saigon. Oricum americanii din nou, mare paguba au facut si pe aici. Cele mai tulburatoare imagini au fost cele cu copii nascuti cu malformatii ( in urma faptului ca americanii au aruncat cu substante chimice (Agent orange). Din punctul meu de vedere aceasta e o crima mult mai mare decat a omari direct un om intr-un razboi fata in fata. Oribil! Revoltator!
In rest caldura mare...preturi destul de mari (pentru Asia)...Si mici probleme de sanatate care au mai aparut pe drum. Dar suntem bine. Ne tratam.
Saturday, June 13, 2009
Itinerariu pana acum
Februarie
+India+
5-8 Delhi
9-10 Agra
11-12 Jaipur
13 Orcha
14 Kajuraho
15-17 Varanasi
18-19 drumul spre Goa cu oprire dimineata in Mumbai
20 > 08.03 Goa
Martie
9 drumul spre Mumbai
9-12 Mumbai
seara plecare spre Delhi > am ajuns seara (13) am schimbat gara > Kalka 14 dimineata
14-17 Shimla
17 treking cu Raju - noaptea pe varf
18 coborat in Tattapani
18-21 Tattapani
21-22 spre Sangla
22-24 Sangla
24-25 spre orasul urat
25-26 Rekong Peo
26-29 satul S......
29 noaptea tarziu Manali
28 > 04.04 Manali
Aprilie
4-5 drumul spre Delhi
5-9 Delhi
9 plecat spre Chennai ajuns seara
+Malaesia+
10 dimineata ajuns in Kuala Lumpur
10-20 Kuala Lumpur
+Thailanda+
21 dimineata in Surat Thani - luat barca la pranz pana in Ko Pha Nagan
21-24 Ko Pha Ngan
24-30 Kho Tao - diving
30 spre Bangkok - barca+sleeper
31 > 01.05 Bangkok
Mai
1 au venit mamele
1-2 Bangkok
2-3 spre Koh Tao
3-6 Koh Tao
6 spre Bangkok
7-10 Lampang
10 Lampang - Tak - Mae Sot
11 Mae Sot - sat cascada
11-13 sat cascada
13 spre Banbkok
14 seara plecarea mamelor
15 spre Vientiane
16 dimineata - inca in Tailanda am dormit pe malul Mekong - la pranz am trecut granita
+Laos+
16-20 Vientiane
21 spre Vang Vieng
21-26 Vang Vieng
26 spre Luang Prabang
26-29 Luang Prabang
29 dimineata plecare spre 4000 insule
29-31 4000 insule
31 granita spre Cambodgia
+Cambodgia+
31 noaptea in Kratie
Iunie
1 spre Siem Reap
1-5 Siem reap - Angkor
5 spre Phnom Penh
5-9 Phnom Penh
+Vietnam+
9-12 Ho Chi Minh
13 Hue
+India+
5-8 Delhi
9-10 Agra
11-12 Jaipur
13 Orcha
14 Kajuraho
15-17 Varanasi
18-19 drumul spre Goa cu oprire dimineata in Mumbai
20 > 08.03 Goa
Martie
9 drumul spre Mumbai
9-12 Mumbai
seara plecare spre Delhi > am ajuns seara (13) am schimbat gara > Kalka 14 dimineata
14-17 Shimla
17 treking cu Raju - noaptea pe varf
18 coborat in Tattapani
18-21 Tattapani
21-22 spre Sangla
22-24 Sangla
24-25 spre orasul urat
25-26 Rekong Peo
26-29 satul S......
29 noaptea tarziu Manali
28 > 04.04 Manali
Aprilie
4-5 drumul spre Delhi
5-9 Delhi
9 plecat spre Chennai ajuns seara
+Malaesia+
10 dimineata ajuns in Kuala Lumpur
10-20 Kuala Lumpur
+Thailanda+
21 dimineata in Surat Thani - luat barca la pranz pana in Ko Pha Nagan
21-24 Ko Pha Ngan
24-30 Kho Tao - diving
30 spre Bangkok - barca+sleeper
31 > 01.05 Bangkok
Mai
1 au venit mamele
1-2 Bangkok
2-3 spre Koh Tao
3-6 Koh Tao
6 spre Bangkok
7-10 Lampang
10 Lampang - Tak - Mae Sot
11 Mae Sot - sat cascada
11-13 sat cascada
13 spre Banbkok
14 seara plecarea mamelor
15 spre Vientiane
16 dimineata - inca in Tailanda am dormit pe malul Mekong - la pranz am trecut granita
+Laos+
16-20 Vientiane
21 spre Vang Vieng
21-26 Vang Vieng
26 spre Luang Prabang
26-29 Luang Prabang
29 dimineata plecare spre 4000 insule
29-31 4000 insule
31 granita spre Cambodgia
+Cambodgia+
31 noaptea in Kratie
Iunie
1 spre Siem Reap
1-5 Siem reap - Angkor
5 spre Phnom Penh
5-9 Phnom Penh
+Vietnam+
9-12 Ho Chi Minh
13 Hue
Monday, June 8, 2009
Update (Radu)
Din Vientiane am mers inspre nord pana in Vang Vieng. Am pierdut foarte mult timp acolo. Eu am citit si am stat degeaba toata ziua. Abia spre sfarsit am mers si noi la Tubing - te bagi intr-o camera de tractor umflata si iti dai drumul pe rau avand grija sa te opresti la fiecare bar care iti apare in cale. Dupa am mers in Luang Prabang un orasel foarte cochet si care e pe lista UNESCO de site-uri protejate. Fiind tot in Laos am plecat spre 4000 de insule o zona cam ca delta noastra. Nu am stat mult pentru ca nu prea era nimeni acolo. Am trecut in Cambodgia si am mers in Siem Reap sa vedem templele de la Ankor aka templele din Tomb Raider. sunt spectaculoase, magice, negre. Un loc intr-adevar unic. De acolo am plecat spre Phnom Penh unde ne-am cazat intr-un loc foarte fain pe malul unui lac din centrul orasului. Acest lac a fost vandut de oficiali corupti si acum este umplut cu pamant de o firma coreana care o sa construiasca ceva in locul lacului. Zi si noapte un amestec de pamant cu apa tasneste dintr-o conducta si umple lacul.
Laos e misto dar localnicii chiar nu sunt interesanti. Cambodgia e altfel, sunt foarte prietenosi, relaxati. Am inchiriat o motocicaleta si am condus zilele astea prin traficul dement de aici. M-am decis sa imi iau o motocicleta atunci cand ajung acasa. Am mai condus si in Vang Vieng dar acolo a fost mai mult offroad. Am cazut dar nu ne-am ranit. Am citit o carte Mr Nice de Howard Marks, foarte tare, o recomand. E vorba de cel mai mare traficant de iarba din Europa, e o autobiografie.
Am cunoscut tot felul de oameni.
Proprietarul barului din Vientiane, un miner din Alaska cu cinci copii si tot atatea tarfe dupa el.
Alexandra o rusoaica ce plecase cu un tip in Indonesia sa faca documentare despre triburi pe cale de disparitie.
Un francez de 39 de ani care plecase de acasa la 14 ani si nu mai vroia sa se intoarca. Si el urma sa plece in Indonesia sa faca afaceri acolo.
Un roman ! Primul roman in 4 luni juma. Evident ca si el traia in alta parte, Finlanda in cazul lui. Un tip foarte interesant, cred ca o sa-l revedem cand ajungem in Europa.
Laos e misto dar localnicii chiar nu sunt interesanti. Cambodgia e altfel, sunt foarte prietenosi, relaxati. Am inchiriat o motocicaleta si am condus zilele astea prin traficul dement de aici. M-am decis sa imi iau o motocicleta atunci cand ajung acasa. Am mai condus si in Vang Vieng dar acolo a fost mai mult offroad. Am cazut dar nu ne-am ranit. Am citit o carte Mr Nice de Howard Marks, foarte tare, o recomand. E vorba de cel mai mare traficant de iarba din Europa, e o autobiografie.
Am cunoscut tot felul de oameni.
Proprietarul barului din Vientiane, un miner din Alaska cu cinci copii si tot atatea tarfe dupa el.
Alexandra o rusoaica ce plecase cu un tip in Indonesia sa faca documentare despre triburi pe cale de disparitie.
Un francez de 39 de ani care plecase de acasa la 14 ani si nu mai vroia sa se intoarca. Si el urma sa plece in Indonesia sa faca afaceri acolo.
Un roman ! Primul roman in 4 luni juma. Evident ca si el traia in alta parte, Finlanda in cazul lui. Un tip foarte interesant, cred ca o sa-l revedem cand ajungem in Europa.
Saturday, May 23, 2009
Activitati si locuri recomandate.(Radu)
1. Tubing in Vang Vieng, Laos.
2. Scuba diving in Koh Tao, Tailanda.
3. Relaxare in Manali, India.
4. Sa conduci in India; oriunde in India, orice vehicul.
5. Sa mergi cu ToyTrain din Kalka pana in Shimla, Himachal, India.
6. Sa bei o Lemonana in Goa.
7. Sa mergi cu autobuzul local pana in satul Sangla din Himalaya.
8. Sa vezi o incinerare hindusa pe malul Gangelui, Varanasi.
9. Sa participi la festivalul Holi. India.
10.Sa mergi cu un tuk-tuk prin Delhi.
2. Scuba diving in Koh Tao, Tailanda.
3. Relaxare in Manali, India.
4. Sa conduci in India; oriunde in India, orice vehicul.
5. Sa mergi cu ToyTrain din Kalka pana in Shimla, Himachal, India.
6. Sa bei o Lemonana in Goa.
7. Sa mergi cu autobuzul local pana in satul Sangla din Himalaya.
8. Sa vezi o incinerare hindusa pe malul Gangelui, Varanasi.
9. Sa participi la festivalul Holi. India.
10.Sa mergi cu un tuk-tuk prin Delhi.
Monday, May 18, 2009
Malaezia si Tailanda (Beatrice)
Malaezia
Dupa India, Malaezia a vent ca o tara sclipitor de curata...Sa nu generalizam. Doar Kuala Lumpur caci doar acolo am stat cam 10 zile ca sa putem obtine viza pentru Tailanda. Kuala Lumpur- oras superb, curat, modern, cladri inalte. Am vazut turnurile Petronas, circuitul de formula 1. Am stat la un cuplu de rusi intr-o casa ... sa-i spun deosebita..caci nu gasesc adjectivul. Foarte destept impartite camerele. Dupa felul cum arata parea parasita de mult timp. De-abia o inchiriasera orcum si rusii. Ne povestea Olga (rusoaica) ca i se pare ca sunt fantome. Tailandezii sunt superstiosi cand e vorba de case goale...ei spun ca e nevoie de oameni ca sa o umple, sa ii dea viata caci daca nu vin sufletele moarte.
Caldura si umezeala sufocanta.
Ne-am uitat la filme :). Am luat un DVD din China town cu toate filemele Batman. Radu le-a vazut pe toate in ordine. Eu nu prea aveam stare, am vazut doar cateva.
Tailanda
Am facut scufundari. Super tare. Timp de 2 saptaman ni s-au alaturat si mama mea si mama lui Radu.
Am fost pe insule (Kho Tao), la o rezervatie de elefanti in Lampang, la cea ma inalta casada a lor in Um Phang si bineinteles in Bankok.
Am vazut faimoasele cupluri domn invarsta alb cu domnisoara tailandeza, cartierul rosu din Bankok-nimic spectaculos.
Si ajungem in prezent.. Laos, Vientiane. AM uitat sa spun ca am obtinut viza pentru China iar azi am aplicat pentru cea din Vietnam. Sa nu cobim, dar vizele mai mult se cumpara decat se face selectie. Avem avionul din Hanoi spre Bejing pe 20 iunie si noi credem ca vom fi inapoi in tara pe la mijlocul lui iulie.
Dupa India, Malaezia a vent ca o tara sclipitor de curata...Sa nu generalizam. Doar Kuala Lumpur caci doar acolo am stat cam 10 zile ca sa putem obtine viza pentru Tailanda. Kuala Lumpur- oras superb, curat, modern, cladri inalte. Am vazut turnurile Petronas, circuitul de formula 1. Am stat la un cuplu de rusi intr-o casa ... sa-i spun deosebita..caci nu gasesc adjectivul. Foarte destept impartite camerele. Dupa felul cum arata parea parasita de mult timp. De-abia o inchiriasera orcum si rusii. Ne povestea Olga (rusoaica) ca i se pare ca sunt fantome. Tailandezii sunt superstiosi cand e vorba de case goale...ei spun ca e nevoie de oameni ca sa o umple, sa ii dea viata caci daca nu vin sufletele moarte.
Caldura si umezeala sufocanta.
Ne-am uitat la filme :). Am luat un DVD din China town cu toate filemele Batman. Radu le-a vazut pe toate in ordine. Eu nu prea aveam stare, am vazut doar cateva.
Tailanda
Am facut scufundari. Super tare. Timp de 2 saptaman ni s-au alaturat si mama mea si mama lui Radu.
Am fost pe insule (Kho Tao), la o rezervatie de elefanti in Lampang, la cea ma inalta casada a lor in Um Phang si bineinteles in Bankok.
Am vazut faimoasele cupluri domn invarsta alb cu domnisoara tailandeza, cartierul rosu din Bankok-nimic spectaculos.
Si ajungem in prezent.. Laos, Vientiane. AM uitat sa spun ca am obtinut viza pentru China iar azi am aplicat pentru cea din Vietnam. Sa nu cobim, dar vizele mai mult se cumpara decat se face selectie. Avem avionul din Hanoi spre Bejing pe 20 iunie si noi credem ca vom fi inapoi in tara pe la mijlocul lui iulie.
India (4) (Beatrice)
A trecut ceva vreme de cand nu am mai scris...Fara scuze. De atunci am parasit India, am fost in Malaezia, Tailanda iar momentan suntem in Laos.
Final de India
Mumbai- Holi - sarbatoarea culorilor. Oamenii arunca unii ntr-altii cu vopsea colorata pe strada. Nebunie totala. Parca am redevenit niste copii ce se joaca in fata blocului. Am avut norocul si am stat la un CS-er in Mumbai care ne-a dus intr-un loc unde am putut sarbatori hOl iimpreuna cu alti indieni, in curtea din spatele unor blocuri. Indienii - cu mic cu mare sunt inca copii. Susotesc daca vad un flirt intre un baiat si o fata. Foarte frumos!
Himachal Pradesh (stat Indian in muntii Himalaya): relaxare. am facut trecking si rock climbing. La rock climbing sunt varza...si la rapel...mi-a fost asa de frica :). Radu nu a avut nici un stres.
Back to Delhi si plecarea:
Am avut mari probleme cand a fost vorba sa ne cumparam bilete de avion spre Malaezia. Ba nu ne acceptau plata cu cardul, ba compana de avioane nu avea trecuta Romania ca tara a caror cetaten sa poata sa ia bilete. A trebuit intr-un final sa luam printr-o agentie.
In Delhi am fost invitati prn CS la o cina de catre o familie indiana...Delhi are multe parti..e Old Delhi in care gasesti o sarace crunta, praf mizerie, vaci. Centrul si zonele rezidentale cu suburbiile. Familia aceasta statea undeva la cativa kilometri in afara Delhi-ului, intr-o casa superba. Si dn nou aceasi impartirea a muncii tipic pentru India. Un om a venit si ne-a deschis usa, altul a venit si ne-a intampinat si ne-a spus sa asteptam cac domnul va cobori imediat, si altul a venit si ne-a servit cu ceva de baut. Ei- cuplu pe la 40 de ani, intelecutali s mai tarziu ni s-a alaturat si tatal femeii. A fost o adevarata placere sa stam de vorba cu ei. foarte inteligenti. Cel putin sotia si tatal o adevarata enciclopedie.
Asa ca am plecat din India..India e o tara fascinanta.. trebuie sa petreci ceva timp in ea ca sa ajungi sa intelegi cum functioneaza si ca sa ajungi sa o iubesti si sa ii duci dorul. Cum imi punea o fetita pe strada "India is fabulous"!
Final de India
Mumbai- Holi - sarbatoarea culorilor. Oamenii arunca unii ntr-altii cu vopsea colorata pe strada. Nebunie totala. Parca am redevenit niste copii ce se joaca in fata blocului. Am avut norocul si am stat la un CS-er in Mumbai care ne-a dus intr-un loc unde am putut sarbatori hOl iimpreuna cu alti indieni, in curtea din spatele unor blocuri. Indienii - cu mic cu mare sunt inca copii. Susotesc daca vad un flirt intre un baiat si o fata. Foarte frumos!
Himachal Pradesh (stat Indian in muntii Himalaya): relaxare. am facut trecking si rock climbing. La rock climbing sunt varza...si la rapel...mi-a fost asa de frica :). Radu nu a avut nici un stres.
Back to Delhi si plecarea:
Am avut mari probleme cand a fost vorba sa ne cumparam bilete de avion spre Malaezia. Ba nu ne acceptau plata cu cardul, ba compana de avioane nu avea trecuta Romania ca tara a caror cetaten sa poata sa ia bilete. A trebuit intr-un final sa luam printr-o agentie.
In Delhi am fost invitati prn CS la o cina de catre o familie indiana...Delhi are multe parti..e Old Delhi in care gasesti o sarace crunta, praf mizerie, vaci. Centrul si zonele rezidentale cu suburbiile. Familia aceasta statea undeva la cativa kilometri in afara Delhi-ului, intr-o casa superba. Si dn nou aceasi impartirea a muncii tipic pentru India. Un om a venit si ne-a deschis usa, altul a venit si ne-a intampinat si ne-a spus sa asteptam cac domnul va cobori imediat, si altul a venit si ne-a servit cu ceva de baut. Ei- cuplu pe la 40 de ani, intelecutali s mai tarziu ni s-a alaturat si tatal femeii. A fost o adevarata placere sa stam de vorba cu ei. foarte inteligenti. Cel putin sotia si tatal o adevarata enciclopedie.
Asa ca am plecat din India..India e o tara fascinanta.. trebuie sa petreci ceva timp in ea ca sa ajungi sa intelegi cum functioneaza si ca sa ajungi sa o iubesti si sa ii duci dorul. Cum imi punea o fetita pe strada "India is fabulous"!
Sunday, May 17, 2009
traim! (Radu)
nu am mai scris de secole...
ce pot sa spun.. delasare sau program prea incarcat? un pic din amandoua.
din Goa am plecat Mumbai dupa in Himalaya dupa care am mars iar in Delhi.
Din India am plecat spre Malaezia. Am stat in Kuala Lumpur, un oras genial, dimt de o sapt juma la un cuplu de rusi. Mi-a placut f mult acolo. am fost si la Sepang la circuitul de F1.
Apoi am plcat spre tailanda unde am fost pe o insula Koh Tao la scufundari si ne-am luat licenta de diver.
Au venit mamele (a mea si a lui Bea) si am mers sa le luam din Bangkok. le-am luat si ne-am intors pe insula sa mai facem niste scufundari si ne luam licenta de advanced divers. dupa am plecat in nord la o rezervatie de elefanti si am mai fost intr-o zona faina unde ne-am dat cu pluta pe rau si am vazut cea mai mare cascada din tailanda. dupa le-am du pe mame la aeroport si pa pa.
Imediat dupa ce au plecat ele am pornit spre republica socialista Laos. Acum suntem in Vientiane capitala Laos si ne bucuram de linistea de aici. stam seara pe malul Mekong si bem (beau) o BeerLao. Maine plecam spre Vang Vieng. S-au intamplat multe... f multe. am vazut atatea lucruri impresionante. cuvintele sunt incapabile sa le descrie in intregimea lor. Degeaba descriu drumul fara balustrada aflat deasupra unei rape de 800 de metri nevigat de un sofer blazat intr-un autobuz de vreo 60 ani. trebuie sa simti ca sa intelegi. sau degeaba descriu cum e la scufundari in golful tailandei cu baracude, pisici de mare , milioane de pestisori si milioane de culori. trebuie vazut. ... e frumos:))
Avem viza de China si maine vine cea de Vietnam. avem bilet Hanoi - Beijing peste o luna.
de aici urmeaza sa mergem in Cambodgia si vedem templele lui Anjelina Jolie:) si dupa in vietnam sa vedem niste formatiuni karstice geniale si transeele Vietcong. dupa china .. mongolia .. rusia si home.
nu uita sa te uiti pe poze. sunt mult mai graitoare decat cuvintele mele.
ce pot sa spun.. delasare sau program prea incarcat? un pic din amandoua.
din Goa am plecat Mumbai dupa in Himalaya dupa care am mars iar in Delhi.
Din India am plecat spre Malaezia. Am stat in Kuala Lumpur, un oras genial, dimt de o sapt juma la un cuplu de rusi. Mi-a placut f mult acolo. am fost si la Sepang la circuitul de F1.
Apoi am plcat spre tailanda unde am fost pe o insula Koh Tao la scufundari si ne-am luat licenta de diver.
Au venit mamele (a mea si a lui Bea) si am mers sa le luam din Bangkok. le-am luat si ne-am intors pe insula sa mai facem niste scufundari si ne luam licenta de advanced divers. dupa am plecat in nord la o rezervatie de elefanti si am mai fost intr-o zona faina unde ne-am dat cu pluta pe rau si am vazut cea mai mare cascada din tailanda. dupa le-am du pe mame la aeroport si pa pa.
Imediat dupa ce au plecat ele am pornit spre republica socialista Laos. Acum suntem in Vientiane capitala Laos si ne bucuram de linistea de aici. stam seara pe malul Mekong si bem (beau) o BeerLao. Maine plecam spre Vang Vieng. S-au intamplat multe... f multe. am vazut atatea lucruri impresionante. cuvintele sunt incapabile sa le descrie in intregimea lor. Degeaba descriu drumul fara balustrada aflat deasupra unei rape de 800 de metri nevigat de un sofer blazat intr-un autobuz de vreo 60 ani. trebuie sa simti ca sa intelegi. sau degeaba descriu cum e la scufundari in golful tailandei cu baracude, pisici de mare , milioane de pestisori si milioane de culori. trebuie vazut. ... e frumos:))
Avem viza de China si maine vine cea de Vietnam. avem bilet Hanoi - Beijing peste o luna.
de aici urmeaza sa mergem in Cambodgia si vedem templele lui Anjelina Jolie:) si dupa in vietnam sa vedem niste formatiuni karstice geniale si transeele Vietcong. dupa china .. mongolia .. rusia si home.
nu uita sa te uiti pe poze. sunt mult mai graitoare decat cuvintele mele.
Thursday, March 26, 2009
Varanassi si Goa (3)
Am lasat Gangele din Varanassi pentru un aer mai curat si briza marii Arabice din Goa…
Dar intai cateva cuvinte despre Varanassi…este unul din orasele prin care trece Gangele… este aproape un oras sfant in principal pentru hindusi. Ei cred ca daca mori in Varanassi inchei ciclul reincarnarii…asa ca este un loc in care foarte multi batrani vin sa moara.
De-alungul Gangelui sunt crematorii…sunt doar locuri pe pamant in care se pun lemne si cadavrul…si atat. Nimic mai natural. Din pacate cu micile proceduri monetare…ca de obicei…ca in orice societate… Procedura este ca intai sa vii sa inregistrezi mortul, apoi te duci la “the boss of the place” de la care cumperi lemne …si aici e cheltuiala mare pentru ca 1kg de lemne costa 400 de rupii (aici cu semnul intrebarii – nu bag mana in foc ca pretul este cel real)…mortul este imbracat in haine frumoase, spalat aranjat. Familia asista la incinerarea acestuia dar nu trebuie sa planga sau sa fie tristi pentru ca asta ar insemna ca recheama sufletul celui mort…iar acesta ar reintra in ciclul reincarnarii.
Partea cu Gangele din Varanassi e superba …e ca si cum te-ai intoarce in timp…cladiri ca niste castele vechi parasite..somptuoase..impunatoare…intregul ritual de la rasaritul si apusul soarelui… multa lume se trezeste dimineata pentru a intamplina soarele pe malul Gangelui…atata adoratie pentru Gange…se spala, ridica apa in aer ca si cum ar slavi-o…apoi cand au iesit se dau cu nu stiu ce uleiuri frumos mirositoare…se piaptana, se imbraca si sunt gata pentru o noua zi. Altii doar stau pe un pilon si mediteaza…altii rad si binecuvanteaza noua zi…este o atmosfera coplesitoare…rasul barbatului intrerupta din cand in cand de cateva cuvinte… barcile cu oamenii de pe Gange…oamenii in Gange..oamenii care se piaptana…maimutele care umbla liber pe langa tine…fetele care incearca sa iti vanda ofrande de flori ca sa le arunci in Gange…e ca si cum as fi intr-o povestire din Legendele Olimpului sau intr-un episod din Xena/Hercule.
In afara de partea cu Gangele, Varanassi nu mai are de oferit decat deja binecunoscutul praf, mirosul, aglomeratia si indienii…fara numar.
Din Varanassi drum luuuuuung cu trenul…prima data cu trenul in India..ne-a fost frica sa nu ne ia bagajele …Am ajuns in Goa in stilul nostrum deja caracatersitic…seara pe la 12.
Goa nu e India...sau e alta Indie. Mult mai curata, mai linistita, cu foarte multi turisti. Am stat 2 saptamani. Am inchiriat un scuter si ne-am plimbat din statiune in statiune.
- foarte multi rusi in Goa. cred ca unele plaje le apartin in totalitate. la unele restaurante meniul e in ruseste.
Goa a insemnat relaxare..nimic prea mult de povestit..decat plaja...plimbat cu scuterul pentru prima data- evident ca mergeam destul de incet-, cateva cluburi.
Fetele de la taraba care incearca sa iti vanda diferite lucruri- fenomenale. Foarte persuasive. Ca sa folosesc un libaj specific romanesc "au o vrajeala in ele"!.
Come see my shop. Good price. Morning price. For you special price. First customer. Really important the first customer. If you buy, you bring good luck all day. How much do you want to pay for this skirt"
I don't know...How much is it?
How much can you give? Good quality.
Si cam asa se continua...spui tu un pret..spunea ea altul...ii spui tu altul...si incepe negocierea. Unele te agata de pe plaja...stai linistita pe prosopul tau si vin si se aseaza langa tine si se uita la tine..nu se misca...tu le ignori, te faci ca nu le vezi, ca dormi. Dar ele tot acolo raman. Intr-un final fie iti spune "excuse me madame" fie ii spui tu "i'm not interested in buying anything". Din toate replicele pe care le-am incercat pentru a le spune ca nu voi cumpara nimic, asta cred ca s-a dovedit a fi cea mai eficienta. Daca ii spui "no thank you" incepe si iti spune "why not? good quality..good price...just look"..si daca incepe sa iti arate, cu greu mai scapi sa nu cumperi ceva.
Funny..stiti deja ca vacile umbla liber pe strazi, pe plaje pe aici...well a venit si mi-a luat felia de ananas din mana in timp ce mancam pe plaja...si apoi toata punga in care era ananasul...foarte amuzant...vedeai cum se ridica tursitii deodata de pe sezlong cu mancarea in mana si vaca dupa ei.
Mergeam din cand in cand si la film la o terasa...asa am vazut si noi in sfarsit Slumdog millionaire... coloana sonora foarte reusita...dar filmul...bun...dar nu extraordinar de bun...poate pentru ca noi deja stiam cum arata India, si de asta sa nu ne fi impresionat atat de mult...
melodie : "Is this your first time in India? Please feel free to touch our holy cows!".(vad ca si radu a scris-o :)) ).
Dar intai cateva cuvinte despre Varanassi…este unul din orasele prin care trece Gangele… este aproape un oras sfant in principal pentru hindusi. Ei cred ca daca mori in Varanassi inchei ciclul reincarnarii…asa ca este un loc in care foarte multi batrani vin sa moara.
De-alungul Gangelui sunt crematorii…sunt doar locuri pe pamant in care se pun lemne si cadavrul…si atat. Nimic mai natural. Din pacate cu micile proceduri monetare…ca de obicei…ca in orice societate… Procedura este ca intai sa vii sa inregistrezi mortul, apoi te duci la “the boss of the place” de la care cumperi lemne …si aici e cheltuiala mare pentru ca 1kg de lemne costa 400 de rupii (aici cu semnul intrebarii – nu bag mana in foc ca pretul este cel real)…mortul este imbracat in haine frumoase, spalat aranjat. Familia asista la incinerarea acestuia dar nu trebuie sa planga sau sa fie tristi pentru ca asta ar insemna ca recheama sufletul celui mort…iar acesta ar reintra in ciclul reincarnarii.
Partea cu Gangele din Varanassi e superba …e ca si cum te-ai intoarce in timp…cladiri ca niste castele vechi parasite..somptuoase..impunatoare…intregul ritual de la rasaritul si apusul soarelui… multa lume se trezeste dimineata pentru a intamplina soarele pe malul Gangelui…atata adoratie pentru Gange…se spala, ridica apa in aer ca si cum ar slavi-o…apoi cand au iesit se dau cu nu stiu ce uleiuri frumos mirositoare…se piaptana, se imbraca si sunt gata pentru o noua zi. Altii doar stau pe un pilon si mediteaza…altii rad si binecuvanteaza noua zi…este o atmosfera coplesitoare…rasul barbatului intrerupta din cand in cand de cateva cuvinte… barcile cu oamenii de pe Gange…oamenii in Gange..oamenii care se piaptana…maimutele care umbla liber pe langa tine…fetele care incearca sa iti vanda ofrande de flori ca sa le arunci in Gange…e ca si cum as fi intr-o povestire din Legendele Olimpului sau intr-un episod din Xena/Hercule.
In afara de partea cu Gangele, Varanassi nu mai are de oferit decat deja binecunoscutul praf, mirosul, aglomeratia si indienii…fara numar.
Din Varanassi drum luuuuuung cu trenul…prima data cu trenul in India..ne-a fost frica sa nu ne ia bagajele …Am ajuns in Goa in stilul nostrum deja caracatersitic…seara pe la 12.
Goa nu e India...sau e alta Indie. Mult mai curata, mai linistita, cu foarte multi turisti. Am stat 2 saptamani. Am inchiriat un scuter si ne-am plimbat din statiune in statiune.
- foarte multi rusi in Goa. cred ca unele plaje le apartin in totalitate. la unele restaurante meniul e in ruseste.
Goa a insemnat relaxare..nimic prea mult de povestit..decat plaja...plimbat cu scuterul pentru prima data- evident ca mergeam destul de incet-, cateva cluburi.
Fetele de la taraba care incearca sa iti vanda diferite lucruri- fenomenale. Foarte persuasive. Ca sa folosesc un libaj specific romanesc "au o vrajeala in ele"!.
Come see my shop. Good price. Morning price. For you special price. First customer. Really important the first customer. If you buy, you bring good luck all day. How much do you want to pay for this skirt"
I don't know...How much is it?
How much can you give? Good quality.
Si cam asa se continua...spui tu un pret..spunea ea altul...ii spui tu altul...si incepe negocierea. Unele te agata de pe plaja...stai linistita pe prosopul tau si vin si se aseaza langa tine si se uita la tine..nu se misca...tu le ignori, te faci ca nu le vezi, ca dormi. Dar ele tot acolo raman. Intr-un final fie iti spune "excuse me madame" fie ii spui tu "i'm not interested in buying anything". Din toate replicele pe care le-am incercat pentru a le spune ca nu voi cumpara nimic, asta cred ca s-a dovedit a fi cea mai eficienta. Daca ii spui "no thank you" incepe si iti spune "why not? good quality..good price...just look"..si daca incepe sa iti arate, cu greu mai scapi sa nu cumperi ceva.
Funny..stiti deja ca vacile umbla liber pe strazi, pe plaje pe aici...well a venit si mi-a luat felia de ananas din mana in timp ce mancam pe plaja...si apoi toata punga in care era ananasul...foarte amuzant...vedeai cum se ridica tursitii deodata de pe sezlong cu mancarea in mana si vaca dupa ei.
Mergeam din cand in cand si la film la o terasa...asa am vazut si noi in sfarsit Slumdog millionaire... coloana sonora foarte reusita...dar filmul...bun...dar nu extraordinar de bun...poate pentru ca noi deja stiam cum arata India, si de asta sa nu ne fi impresionat atat de mult...
melodie : "Is this your first time in India? Please feel free to touch our holy cows!".(vad ca si radu a scris-o :)) ).
Friday, March 13, 2009
Goa
Intrebare: de ce sunt rusoaicele si fetele din estul Europei mai frumoase decat cele din vest?
Raspuns a la Radu: comunismul e de vina. Pentru ca nimeni nu e bogat sau sarac fetele frumoase cauta baieti la fel de frumosi sin u baieti cu bani. Cuplul astfel formatface copii frumosi care, la randulk lor, traind tot in communism, fac alti copii si mai frumosi. E de ajuns sa ai 100 de ani de communism si o sa ai o natie foarte frumoasa. Nu foarte sofisticata, dar frumoasa.
Speram sa fac kite-surfing dar se pare ca norocul nu e de partea mea. Nu e vant sufficient de puternic. bMi-am gasit un neamt care sa ma invete dar fara vant….
Cheltuim rezonabildar cam trecem de bugetul de 8 euro pe zi. Acum suntem cam pe la 11 euro pe zi. Cel mai mult ne cost mancarea iar pe mine bereaq si tigarile ma saboteaza.
Niste preturi:
Preturile sunt in Rupii. 100 de rupii = 64 de mii de lei
Npt cazare /pers 100 - 300
O masa (supa, main, desert, suc) 250
O bere 60 - 100
Tigari 60 - 100
Scuter/zi 100
O camasa 150
Un gram de iarba 150
Un litru de Bacardi 380
O inghetata 20
Jumatate de pepene pe plaja 40
2500 de km cu trenul (aer conditionat) 2000
O cafea Indiana 15
O cafea la ibric 50
Sunt numai rusi. Peste tot numai rusi. Am fost la o petrecere pe plaja si barmanul era rus, cu totii erau rusi. Abia dupa am vazut ca terasa se chema Gagarin.
E un sat, un fel de 2 Mai, foarte frumosdetinut aproape in totalitate de rusi.Unii dintre chelnerii indieni stiu rusa. Imediat ii recunost, sunt inalti, frumosi si au fata de tarani. Fetele sunt constant spectaculos de bune. Au o moda a lor. Diferita de cea europeana sau Americana, mult galben, roz, topurile, pantalonii au alta forma. Nu sunt niste diferetente foarte mari dar sunt constante si observabile.
Am fost intr-un club mai mult de indieni, albii au rave-urile pe plaja si indienii nu participa, prea decadente pentru ei. In fine... clubul de indieni: parca eram in clasa a 7-a in excursie cu scoalasi am mers sa dansam in disco-ul local. Sunt atat de haiosi, sunt ca niste copii. Unii dinte ei au niste priviri de smecherasi…d’aia Pantelimon ’98.
Rave-urile sunt alta poveste. Numai albi. Toti pastilati sau fumati. Problema e ca legea nu ii lasa cu muzica tare decat pana la 12 noaptea. Naspa. La un rave illegal nu am apucat sa mergem, ala tre’ sa tina pana dimineata.
Ma asteptam sa fie mai multe water sports darn u prea sunt.atmosfera e una linistitia. Un suc natural, o plaja, o baie, o cina, o plimbare cu scuterul, totul foarte linistit.
Eu sunt genul ala tampit de om de nu realizeaza cat de misto e un loc decat atunci cand pleaca. Ma uitam pe pozele de aici din Goa si imi imaginam ca sunt in Bucuresti…. Atat de frumoase mi se pareau.
Aici toti sunt un fel de “yes man”. Orice ii intrebi….DA. Au un mod foarte vag de a da directii, iti arata din ochi in ce parte trebuie sa o iei cu o marja de eroare de cel putin 60 de grade. Era un rond mare de tot cu vreo 6 sau 7 iesiri; il intreb pe unu’ cum sa ajung la feribot, ca sa o iau la dreapta, care dreapta? a cui dreapta? a cata dreaptta? El (din ochi): la dreapta.
Scuterul e mortal, cred ca are cel putin 20 de ani. Honda Kinetic . Macar e Honda stiu ca nu se strica. Pe drum drept 50 – 55 maxim. Saracu’ … la deal… cu doi oameni pe el, acceleratia la maxum… 40 la ora dar scoate un zgomot de zici ca avem cel putin 150. E super haios. Bea merge super incet si e super precauta, eu am intrat deja intr-un Suzuki Swift si intr-o dubita.
Marea e foarte calda si foarte sarata. Diferenta flux reflux e foarte mare dar mirosul si valurile sunt de mare continentala si nu de ocean. Apusurile sunt geniale. Noaptea luna lumineaza totul. E superb. Plajele difera foarte mult.
Trei animale sunt omniprezente
Vaci, crabi si ciori.
Era o melodie si textul eiera: If this is your first time in India feel free to touch our holy cows
Crabi: sunt pe toate plajele, stau sub nisit, foarte rar ii vezi, vezi doar gaurile de marimea unui pix peste tot. Sunt micuti si speriosi.
Ciori: de departe cel mai enervant animal de aici. Se plimba pe acoperisul camerei noastre. Eram la o terasa sin e uitam la un film. Nu auzaeam ce zice Edward Norton din cauza ciorilor…cra..cra..cra. foarte enervante. Cei mai rasisti pot face extrapolarile de rigoare.
A fost ziua mea. A trecut fara sa imi dau seama. Aveam chef de o chermeza de o mica destrabalare darn u a fost cazul.
Nu imi plac est-europenii, exceptie facnd cehii si ungurii. Nu imi plac nemtii si nici italienii. Imi plac foarte mult francezii si irlandezii.
Aici, printr calatori exista o atitudine foarte interesanta.
Recesiune + atacuri teroriste = turisti foarte putini.
Numarul locurilor de cazare si numarul restaurantelor e foarte mare.
In acest context multi turisti care intentionau sa stea 2 -3 sasptamani aleg sa sta 5 -6 luni. La ei in tara prietenii lor isipierd joburile, lumea se streseaza asa ca de ce san u stea aicipe timp de recesiuneunde baniilor valoreazaoricum foarte mult.Cineva care sta mai mult timp aici poate sa isi negocieze mult mai bine costurile. Cu 1500 de euro (salariul minim pe luna in Irlanda) traiesti mai mult decat rezonabil aici timp de 6 luni.
Goa a fost colonie portugheza asa ca inca vezi strazi gen Vasco DaGama.
In episoadele urmatoare:
Mumbai
Varful de 6001 metri.
Raspuns a la Radu: comunismul e de vina. Pentru ca nimeni nu e bogat sau sarac fetele frumoase cauta baieti la fel de frumosi sin u baieti cu bani. Cuplul astfel formatface copii frumosi care, la randulk lor, traind tot in communism, fac alti copii si mai frumosi. E de ajuns sa ai 100 de ani de communism si o sa ai o natie foarte frumoasa. Nu foarte sofisticata, dar frumoasa.
Speram sa fac kite-surfing dar se pare ca norocul nu e de partea mea. Nu e vant sufficient de puternic. bMi-am gasit un neamt care sa ma invete dar fara vant….
Cheltuim rezonabildar cam trecem de bugetul de 8 euro pe zi. Acum suntem cam pe la 11 euro pe zi. Cel mai mult ne cost mancarea iar pe mine bereaq si tigarile ma saboteaza.
Niste preturi:
Preturile sunt in Rupii. 100 de rupii = 64 de mii de lei
Npt cazare /pers 100 - 300
O masa (supa, main, desert, suc) 250
O bere 60 - 100
Tigari 60 - 100
Scuter/zi 100
O camasa 150
Un gram de iarba 150
Un litru de Bacardi 380
O inghetata 20
Jumatate de pepene pe plaja 40
2500 de km cu trenul (aer conditionat) 2000
O cafea Indiana 15
O cafea la ibric 50
Sunt numai rusi. Peste tot numai rusi. Am fost la o petrecere pe plaja si barmanul era rus, cu totii erau rusi. Abia dupa am vazut ca terasa se chema Gagarin.
E un sat, un fel de 2 Mai, foarte frumosdetinut aproape in totalitate de rusi.Unii dintre chelnerii indieni stiu rusa. Imediat ii recunost, sunt inalti, frumosi si au fata de tarani. Fetele sunt constant spectaculos de bune. Au o moda a lor. Diferita de cea europeana sau Americana, mult galben, roz, topurile, pantalonii au alta forma. Nu sunt niste diferetente foarte mari dar sunt constante si observabile.
Am fost intr-un club mai mult de indieni, albii au rave-urile pe plaja si indienii nu participa, prea decadente pentru ei. In fine... clubul de indieni: parca eram in clasa a 7-a in excursie cu scoalasi am mers sa dansam in disco-ul local. Sunt atat de haiosi, sunt ca niste copii. Unii dinte ei au niste priviri de smecherasi…d’aia Pantelimon ’98.
Rave-urile sunt alta poveste. Numai albi. Toti pastilati sau fumati. Problema e ca legea nu ii lasa cu muzica tare decat pana la 12 noaptea. Naspa. La un rave illegal nu am apucat sa mergem, ala tre’ sa tina pana dimineata.
Ma asteptam sa fie mai multe water sports darn u prea sunt.atmosfera e una linistitia. Un suc natural, o plaja, o baie, o cina, o plimbare cu scuterul, totul foarte linistit.
Eu sunt genul ala tampit de om de nu realizeaza cat de misto e un loc decat atunci cand pleaca. Ma uitam pe pozele de aici din Goa si imi imaginam ca sunt in Bucuresti…. Atat de frumoase mi se pareau.
Aici toti sunt un fel de “yes man”. Orice ii intrebi….DA. Au un mod foarte vag de a da directii, iti arata din ochi in ce parte trebuie sa o iei cu o marja de eroare de cel putin 60 de grade. Era un rond mare de tot cu vreo 6 sau 7 iesiri; il intreb pe unu’ cum sa ajung la feribot, ca sa o iau la dreapta, care dreapta? a cui dreapta? a cata dreaptta? El (din ochi): la dreapta.
Scuterul e mortal, cred ca are cel putin 20 de ani. Honda Kinetic . Macar e Honda stiu ca nu se strica. Pe drum drept 50 – 55 maxim. Saracu’ … la deal… cu doi oameni pe el, acceleratia la maxum… 40 la ora dar scoate un zgomot de zici ca avem cel putin 150. E super haios. Bea merge super incet si e super precauta, eu am intrat deja intr-un Suzuki Swift si intr-o dubita.
Marea e foarte calda si foarte sarata. Diferenta flux reflux e foarte mare dar mirosul si valurile sunt de mare continentala si nu de ocean. Apusurile sunt geniale. Noaptea luna lumineaza totul. E superb. Plajele difera foarte mult.
Trei animale sunt omniprezente
Vaci, crabi si ciori.
Era o melodie si textul eiera: If this is your first time in India feel free to touch our holy cows
Crabi: sunt pe toate plajele, stau sub nisit, foarte rar ii vezi, vezi doar gaurile de marimea unui pix peste tot. Sunt micuti si speriosi.
Ciori: de departe cel mai enervant animal de aici. Se plimba pe acoperisul camerei noastre. Eram la o terasa sin e uitam la un film. Nu auzaeam ce zice Edward Norton din cauza ciorilor…cra..cra..cra. foarte enervante. Cei mai rasisti pot face extrapolarile de rigoare.
A fost ziua mea. A trecut fara sa imi dau seama. Aveam chef de o chermeza de o mica destrabalare darn u a fost cazul.
Nu imi plac est-europenii, exceptie facnd cehii si ungurii. Nu imi plac nemtii si nici italienii. Imi plac foarte mult francezii si irlandezii.
Aici, printr calatori exista o atitudine foarte interesanta.
Recesiune + atacuri teroriste = turisti foarte putini.
Numarul locurilor de cazare si numarul restaurantelor e foarte mare.
In acest context multi turisti care intentionau sa stea 2 -3 sasptamani aleg sa sta 5 -6 luni. La ei in tara prietenii lor isipierd joburile, lumea se streseaza asa ca de ce san u stea aicipe timp de recesiuneunde baniilor valoreazaoricum foarte mult.Cineva care sta mai mult timp aici poate sa isi negocieze mult mai bine costurile. Cu 1500 de euro (salariul minim pe luna in Irlanda) traiesti mai mult decat rezonabil aici timp de 6 luni.
Goa a fost colonie portugheza asa ca inca vezi strazi gen Vasco DaGama.
In episoadele urmatoare:
Mumbai
Varful de 6001 metri.
Friday, February 27, 2009
Tuesday, February 17, 2009
(2)Un pic de turism
Pentru primele 12 sau 13 zile...(nici nu stiu de cand suntem, cate zile au trecut si pe unde am fost..am cam pierdut notiunea timpului) am fost turisti...dar turisti in adevaratul sens al cuvantului... am vizitat tot felul de castele, palate, forturi, mormante, orase....am facut faimosul trunghi de aur al Indiei Delhi -Jaipur - Agra. Am vizitat si rasvizitat...ne-am rasfatat...e ca si cum am fi plecat in vacanta cu parintii...am facut o intelegere cu un fel de agentie de turism locala asa ca pentru 10 zile am avut sofer, masina care ne-a dus dintr-un loc in altul...
Ce am vizitat...veti vedea prin poze...pentru ca le-am sortat in functie de unde au fost facute...
Doar sa scriu putin ce m-a impresionat pe mine...
Bahai Temple - templu in forma de lotus...arhitectura destul de moderna....religia bahai...ianuntru liniste si porumbei ce zburau de pe un perete pe altul al templului...astfel de loc te invita la introspectie, la meditatie si la detasare de tot ceea ce te inconjoara.
Complexul cultural al copilului yogin - pentru ca indienii stiu ce inseamna turism...pentru ca ei stiu ca ceea ce construiesc azi va deveni maine istorie si monument...pentru ca nu se axeaza doar pe trecut. Un intreg complex plin de temple construite recent dar care recreaza atmosfera din secolele de demult...cladiri impunatoare prin arhitectura lor si centru media, daca putem sa ii spunem asa in care puteai fie 1. sa te uiti la un film depsre viata copilului yogin (cel caruia ii era dedicat tot complexul), fie 2. sa faci o plimbare cu barca printr-un tunel special amenajat pentru turisiti ce infatiseaza principalele merite ale culturii inidiene : religia si politica oameni ce au inspirat intreaga lume, educatia lor, stilul de viata de la inceputul indiei. Totul redatat atat de frumos...multe scene de teatru...un stop cadru...cu statui ce capteaza un moment de viata din trecut..asta in timp ce te plimbi cu barcuta si asculti o mica descriere a ceea ce vezi. 3. tot un filmulet...dar nu mai tin minte despre ce era vorba...
De ce intrgul complex pentru acest copil yogin? Pentru ca la varsta de 11 ani a plecat dezbracat in pelerinajul vietii lui, in cautarea sa spirituala, in depasirea limitelor fizice si psihice, ajungand ca la o varsta foarte tanara sa practice multe tehnici de yoga si astfel sa devina guru. A fost o mangaiere pentru multe suflete.
Satul - un alt loc fantastic...un sat intreg construit asa cum arata pe vremuri...nu as putea sa spun care sunt acele vremuri...diferite casute....intr-un loc o femeie putea sa iti deseneze pe mana cu hena...in alta parte puteai manca intr-un fel de restaurant//obligatoriu cu mana, iar unele farfurii erau din frunze cusute... pe o scena dansau fete, facand tot felul de acrobatii - luau un ac cu pleoapa, dansau pe zimti de fier in timp ce carau pe cap un vas simbolic, plimbari cu elefantul, cu camila, un astrolog era gata sa iti ghiceasca in palma (da, m-am dus...voi avea 3 copii, cu sanatatea nu stau chiar asa de bine, dar nici rau, si sa actionez in loc sa gandesc atat de mult :)) ), si tot felul de astfel de atractii...colibe, grota, lac mic artificial cu crocodili sau dinozauri. Spectaculos! De peste tot te inunda muzica atat de ritmata incat simti ca vrei sa te misti o data cu ea.
Red fort (Delhi) - ceea ce m-a surprins a fost faptul ca audientele pe care le tineau imparatii, regii erau in cladiri fara pereti...doar unul si stalpi...asta era sala de audiente...cam in felul acesta era si locul de relaxare...
Seara de la palatul de 5 stele (Jaipur)- wow! pentru cine are bani, acolo e raiul pe pamant...atata lux...atat detaliu pentru frumos...poteca era inramata de un mozaic liniar facut din petale de flori...incorect spus, dar era atat de perfect realizata incat la prima vedere nu iti dadeai seama ca sunt petale si o gresie sau ceva de genul. Hotelul ca un palat, gradina exterioara, curte interioara, o liniste fabuloasa intr-un oras atat de zgomotos precum Jaipurul...A fost o seara in care am mers toti 4 la restaurantul acestui palat, am stat pe terasa band ceva si ne-am bucurat de priveliste, de muzica si antrenandu-ne in discutii filosofice cum de mult nu am mai facut-o..despre viata, despre sensul ei, despre liberul arbitru si incapacitatea omului de a face tot ceea ce gandeste.
Orccha in sine e un satuc atat de pitoresc, atat de frumos.. veti putea vedea din poze...am vazut seara un spectacol sunet si lumini (am luat o mica teapta, credeam ca va fi in engleza, dar de fapt a fost in hindu...eu tot asteptam versiunea in engleza; s-a inteles povestea per ansamblu, dar ar fi fost mult mai bine sa fie in engleza).
Templele din Kajuraho - foarte multe temple unul langa altul. arhitectura cu totul deosebita...parca erau castele din acelea cum le faceam la mare cand era mici...luam nisipul ud si il lasam sa cada ca sa prinda diferite forme...cam asa si aici numai ca mult mai complex realizate.... Multe statui pe peretii exteriori ce infatisau diferite posturi de sex intre oameni si oameni, sau intre oameni si animale....pozele vor fi mai expresive decat cuvintele....
Data viitoare voi scrie despre cultura Indiei si ceva despre religiile de aici
Ce am vizitat...veti vedea prin poze...pentru ca le-am sortat in functie de unde au fost facute...
Doar sa scriu putin ce m-a impresionat pe mine...
Bahai Temple - templu in forma de lotus...arhitectura destul de moderna....religia bahai...ianuntru liniste si porumbei ce zburau de pe un perete pe altul al templului...astfel de loc te invita la introspectie, la meditatie si la detasare de tot ceea ce te inconjoara.
Complexul cultural al copilului yogin - pentru ca indienii stiu ce inseamna turism...pentru ca ei stiu ca ceea ce construiesc azi va deveni maine istorie si monument...pentru ca nu se axeaza doar pe trecut. Un intreg complex plin de temple construite recent dar care recreaza atmosfera din secolele de demult...cladiri impunatoare prin arhitectura lor si centru media, daca putem sa ii spunem asa in care puteai fie 1. sa te uiti la un film depsre viata copilului yogin (cel caruia ii era dedicat tot complexul), fie 2. sa faci o plimbare cu barca printr-un tunel special amenajat pentru turisiti ce infatiseaza principalele merite ale culturii inidiene : religia si politica oameni ce au inspirat intreaga lume, educatia lor, stilul de viata de la inceputul indiei. Totul redatat atat de frumos...multe scene de teatru...un stop cadru...cu statui ce capteaza un moment de viata din trecut..asta in timp ce te plimbi cu barcuta si asculti o mica descriere a ceea ce vezi. 3. tot un filmulet...dar nu mai tin minte despre ce era vorba...
De ce intrgul complex pentru acest copil yogin? Pentru ca la varsta de 11 ani a plecat dezbracat in pelerinajul vietii lui, in cautarea sa spirituala, in depasirea limitelor fizice si psihice, ajungand ca la o varsta foarte tanara sa practice multe tehnici de yoga si astfel sa devina guru. A fost o mangaiere pentru multe suflete.
Satul - un alt loc fantastic...un sat intreg construit asa cum arata pe vremuri...nu as putea sa spun care sunt acele vremuri...diferite casute....intr-un loc o femeie putea sa iti deseneze pe mana cu hena...in alta parte puteai manca intr-un fel de restaurant//obligatoriu cu mana, iar unele farfurii erau din frunze cusute... pe o scena dansau fete, facand tot felul de acrobatii - luau un ac cu pleoapa, dansau pe zimti de fier in timp ce carau pe cap un vas simbolic, plimbari cu elefantul, cu camila, un astrolog era gata sa iti ghiceasca in palma (da, m-am dus...voi avea 3 copii, cu sanatatea nu stau chiar asa de bine, dar nici rau, si sa actionez in loc sa gandesc atat de mult :)) ), si tot felul de astfel de atractii...colibe, grota, lac mic artificial cu crocodili sau dinozauri. Spectaculos! De peste tot te inunda muzica atat de ritmata incat simti ca vrei sa te misti o data cu ea.
Red fort (Delhi) - ceea ce m-a surprins a fost faptul ca audientele pe care le tineau imparatii, regii erau in cladiri fara pereti...doar unul si stalpi...asta era sala de audiente...cam in felul acesta era si locul de relaxare...
Seara de la palatul de 5 stele (Jaipur)- wow! pentru cine are bani, acolo e raiul pe pamant...atata lux...atat detaliu pentru frumos...poteca era inramata de un mozaic liniar facut din petale de flori...incorect spus, dar era atat de perfect realizata incat la prima vedere nu iti dadeai seama ca sunt petale si o gresie sau ceva de genul. Hotelul ca un palat, gradina exterioara, curte interioara, o liniste fabuloasa intr-un oras atat de zgomotos precum Jaipurul...A fost o seara in care am mers toti 4 la restaurantul acestui palat, am stat pe terasa band ceva si ne-am bucurat de priveliste, de muzica si antrenandu-ne in discutii filosofice cum de mult nu am mai facut-o..despre viata, despre sensul ei, despre liberul arbitru si incapacitatea omului de a face tot ceea ce gandeste.
Orccha in sine e un satuc atat de pitoresc, atat de frumos.. veti putea vedea din poze...am vazut seara un spectacol sunet si lumini (am luat o mica teapta, credeam ca va fi in engleza, dar de fapt a fost in hindu...eu tot asteptam versiunea in engleza; s-a inteles povestea per ansamblu, dar ar fi fost mult mai bine sa fie in engleza).
Templele din Kajuraho - foarte multe temple unul langa altul. arhitectura cu totul deosebita...parca erau castele din acelea cum le faceam la mare cand era mici...luam nisipul ud si il lasam sa cada ca sa prinda diferite forme...cam asa si aici numai ca mult mai complex realizate.... Multe statui pe peretii exteriori ce infatisau diferite posturi de sex intre oameni si oameni, sau intre oameni si animale....pozele vor fi mai expresive decat cuvintele....
Data viitoare voi scrie despre cultura Indiei si ceva despre religiile de aici
(1)India...(Beatrice)
Am ajuns in Delhi! Suntem in India... dupa un zbor de o zi si un pic...o mica paranteza aici...avionul cu care am mers..wow!! superb! scaune comode care se dadeau pe spate, papica si propriul tau mini calculator cu multe filme, muzica, stiri, meteo, harta, inforamtii despre diverse tari...nu stiai cu ce sa incepi prima data...nu iti ajungea tot zborul sa treci prin toate. foarte tare! ne-am simtit tratati regeste... Cred ca aceea a fost ultima farama de confort in adevaratul sens al cuvantului...
Si suntem in Delhi...si 3 dimineata...nu avem nimic rexervat...trebuie sa ne gasim undeva sa dormim...Gabi si Liviu deja ajunsesera in Delhi cu o seara... Ca si intro...pentru primele 10 zile in India vom calatori alaturi de Gabi, mama lui Radu si Liviu, un prieten de al sau.
Iesim din aeroport si inspectam terenul...cu ce ajungem in oras?...Carticia noastra despre India si internetul ne avertizase ca India e tara in care turistii sunt exploatati la maxim.
Prima confruntare cu ceea ce inseamna India...suntem undeva in afara cladirii aeroportului si vreau sa ma intorc ca sa intreb la informatii care e cea mai convenabila modalitate de a ajunge in Delhi...si paznicul, gardianul sau politistul ce o fi fost el, de la usa de la intrare, ma roaga sa ii arat pasaportul! De-abia iesisem de acolo, trecusem oricum prin tot ceea ce insemna politia de frontiera, viza si toate cele, si mi-a cerut sa imi vada pasaportul si motivul pentru care sunt in aeroport. Wow!
Ne-am combinat cu un francez pentru un taxi...si l-am luat... taxi e mult spus...pentru ca am mers cu o masina condusa de 2 indieni...fara firma, fara nimic...Si am iesit din aeroport..suntem pe strada.... E de nedescris...pustiu si liniste...peisaje prafuite...condus infiorator de nechibzuit dar totusi esti in siguranta....depasim alte masini, prin stanga sau prin dreapta...nu are pic de importanta...francezul nostru scoate 2 degete pe fereastra in timp ce efectuam depasirea si le spune "Cool man, cool" si are un zambet larg...nu are stare...suntem toti 3 ingramaditi pe bancheta din spate...
A fost o calatorie ce o voi tine minte toata viata...linistea, praful, drumul, haosul si pe fundal vocea zambareata a francezului "Cool man, cool".
Delhi la 4 noapte...parasit total..nu puteti sa va imaginati cartierul in care am ajuns...locul unde se presupune ca sunt multe hosteluri ieftine...strazi, evident necimentate...focuri aprinse pe ici pe colo si in jurul lor oameni incercand sa se incalzeasca...un miros care te apasa....praf, fum si de la diverse resturi menajere...oameni ce dorm pe strazi acoperiti cu o paturica rupta pe ici pe colo... Cladirile...un fel de palate sau case de nobili, care au fost probabil somptuoase la vremea lor, dar care acum sunt doar o amintire...
Incercam sa ne cazam la 4 noaptea...de la un hostel la altul...stiam ca, camera trebuie sa fie in jur de 400-500 de rupii...toti ne cer mai multi...si mergem si e pustiu...si mai intalnim cativa oameni pe la diverse intersectii....Rickshaw-uri (un fel de taxi al lor - voi scrie in alta sectiune despre transport)...Oameni negriciosi...unii cu dintii foarte albi si dantura puternica, proeminenta...altii cu dintii cariati in fata...si scuipa...ceva rosu sau galben..mai tarziu aflu ca e tutun...
Ne cazam intr-un final...veti putea vedea camera prin poze la sectiunea "Random"..evident nu apa calda...asternuturile cat de cat murdare...fereastra dadea spre holul interior al cladirii....deci super aerisire... Si am adormit intr-un final, pregatiti sa vedem cum va arata Delhi in timpul zile....
Si suntem in Delhi...si 3 dimineata...nu avem nimic rexervat...trebuie sa ne gasim undeva sa dormim...Gabi si Liviu deja ajunsesera in Delhi cu o seara... Ca si intro...pentru primele 10 zile in India vom calatori alaturi de Gabi, mama lui Radu si Liviu, un prieten de al sau.
Iesim din aeroport si inspectam terenul...cu ce ajungem in oras?...Carticia noastra despre India si internetul ne avertizase ca India e tara in care turistii sunt exploatati la maxim.
Prima confruntare cu ceea ce inseamna India...suntem undeva in afara cladirii aeroportului si vreau sa ma intorc ca sa intreb la informatii care e cea mai convenabila modalitate de a ajunge in Delhi...si paznicul, gardianul sau politistul ce o fi fost el, de la usa de la intrare, ma roaga sa ii arat pasaportul! De-abia iesisem de acolo, trecusem oricum prin tot ceea ce insemna politia de frontiera, viza si toate cele, si mi-a cerut sa imi vada pasaportul si motivul pentru care sunt in aeroport. Wow!
Ne-am combinat cu un francez pentru un taxi...si l-am luat... taxi e mult spus...pentru ca am mers cu o masina condusa de 2 indieni...fara firma, fara nimic...Si am iesit din aeroport..suntem pe strada.... E de nedescris...pustiu si liniste...peisaje prafuite...condus infiorator de nechibzuit dar totusi esti in siguranta....depasim alte masini, prin stanga sau prin dreapta...nu are pic de importanta...francezul nostru scoate 2 degete pe fereastra in timp ce efectuam depasirea si le spune "Cool man, cool" si are un zambet larg...nu are stare...suntem toti 3 ingramaditi pe bancheta din spate...
A fost o calatorie ce o voi tine minte toata viata...linistea, praful, drumul, haosul si pe fundal vocea zambareata a francezului "Cool man, cool".
Delhi la 4 noapte...parasit total..nu puteti sa va imaginati cartierul in care am ajuns...locul unde se presupune ca sunt multe hosteluri ieftine...strazi, evident necimentate...focuri aprinse pe ici pe colo si in jurul lor oameni incercand sa se incalzeasca...un miros care te apasa....praf, fum si de la diverse resturi menajere...oameni ce dorm pe strazi acoperiti cu o paturica rupta pe ici pe colo... Cladirile...un fel de palate sau case de nobili, care au fost probabil somptuoase la vremea lor, dar care acum sunt doar o amintire...
Incercam sa ne cazam la 4 noaptea...de la un hostel la altul...stiam ca, camera trebuie sa fie in jur de 400-500 de rupii...toti ne cer mai multi...si mergem si e pustiu...si mai intalnim cativa oameni pe la diverse intersectii....Rickshaw-uri (un fel de taxi al lor - voi scrie in alta sectiune despre transport)...Oameni negriciosi...unii cu dintii foarte albi si dantura puternica, proeminenta...altii cu dintii cariati in fata...si scuipa...ceva rosu sau galben..mai tarziu aflu ca e tutun...
Ne cazam intr-un final...veti putea vedea camera prin poze la sectiunea "Random"..evident nu apa calda...asternuturile cat de cat murdare...fereastra dadea spre holul interior al cladirii....deci super aerisire... Si am adormit intr-un final, pregatiti sa vedem cum va arata Delhi in timpul zile....
India....(Radu)
uau... de unde sa incep...
hai sa scriu faze vazute sau traite in ordinea in care mi le aduc aminte...
-ni s-a anulat avionul de la bucuresti catre londra asa ca a trebuit sa fugim in otopeni sa luam bilete la alt avion ca sa prindem legatura catre india. am gasit un tarom si am mai scazut din bugetul nostru 200 de euro inainte sa fim efectiv in india. naspa.
- am ajuns noaptea in delhi, am gasit o masina. am ramas socati de cum sa conduce aici, soferul ne-a intrebat daca nu vrem sa conducem... ca el ne da masina....nu mersi :). citat de la soferul asta : "to drive in India you need : Good Brakes, Good Horn and Good Luck". nu glumea !
- Delhi e o cocina de porci. bine ca peste tot pe unde am fost e f multa mizerie dar in Delhi pe mine m-a terminat poluarea.
- de descris eu unul nu am cuvinte, cel putin nu cele potrivite asa ca am pus filmulete pe youtube si poze pe picasa. cred ca ele sunt mult mai graitoare.
- totul aici se intampla in strada, gatit, mancat, vandut, negociat, aruncat gunoi...totul e in strada.
- exista o diferenta foarte mare intre "afara" si "inauntru" afara sunt saracii, cersetorii, riksele, mizeria. inauntru sunt negustorii unsi cu toate alifiile dar totusi negustori, sunt sefii de agentii de voiaj care iti aranjeaza orice.
- am mers cu elefantul
- am mers cu camila
- eram prinsi intr-un ambuteiaj si printr noi au trecut niste pusti cu un cadravu cantand si aruncand flori peste el. il duceau sa il incinereze langa gange. de la balconul hotelului nostru sa vede gangele si focurile cum ard nonstop.
- in delhi am folosit , cu o naturalete care m-a pus pe ganduri, fraza : "stai asa un pic ca trece elefantul".
- sunetul de fundal este: sir, money change? sir, hotel? sir, saari? sir, hasis? sir, boat? sir, come you see my shop, very cheap! sir, auto rickshaw?
- cel putin 10 oameni pe zi o sa vina la tine sa te intrebe daca nu vrei sa fi prientenul lor ca te ajuta ei si stiu ei un magazin mai ieftin si mai bun.
- am vazut taj mahal - ul , e intr-adrevar foarte frumos si impresionant.
- am fost la o agentie si ne-am luat o masina cu sofer.
- ei sunt niste tigani.
- sunt infantilizati, la televizor totul e un cantec si un dans. parca te uiti la desene animate.
- visul lor suprem e sa isi faca o casa unde sa poate sa traiasca alaturi de mama tata si nevasta.
- nu exista femei pe strada. la fiecare 100 de barbati vezi o femeie.
- nu vorbesc urat si nu sunt violenti. soferului nostru i-a fost rusine sa traduca din engleza in hindi cuvantul pula pentru ca se afla doua femei in masina (bea si maica-mea) !
- le e frica de guvern si de politie.
- am luat un ziar in engleza... iti dai seama cam cine citeste ziare in engleza aici... si totul e pro state si pro isreal si anti pakistan.
- sistemul castelor nu exista la nivel oficial dar in realitate este aproape imposibil sa iei pe cineva din alta casta.
- 2 din 3 barbati se hobeaza insistent la beatrice pe strada. eu ma amuz.
- am fost la templele din Kajuraho unde e plin de statuete porno. era una cu doi tipi si un cal :)).
- traficul pare de neinteles dar e destul de simplu:
regula 1 - mergi pe stanga, cand nu mai e loc pe stanga mergi pe dreapta (indiferent ca esti pe autostrada)
regula 2 - e responsabilitatea ta sa nu lovesti cu botul. asta e o chstie f desteapta (exact cu e si la schi) pentru ca la cat de multe lucruri sunt pe drum (cai, camile, vaci, oameni, biciclete, scutere, motociclete, rickse, auto rickse, masini, autobuze) nu ai cum sa fi atent la toate si atunci fiecare are grija de cei din fata lui. toata lumea claxoneaza nonstop ca sa se asigure ca ceilalti stiu ca e la 1 cm in stanga sau dreapta lor.
- vine lumea la noi si ne intreaba politicos daca poate sa-si faca poza cu noi.
- ne-au furat maimutele ananasul si bananele din camera.
- o bere costa cat un gram de has.
- o camera mai proasta costa un euro juma de caciula.
- in noaptea asta plecam spre goa. o sa ne ia 3 zile sa ajungem acolo cu trenul. dupa ne-am decis sa mergem spre nord, spre himalaya in speranta ca o sa scapam de aglomeratie si praf.
- nu ne-am imbolavit... inca...
- sunt trei feluri de turisti aici: autocar-isti batrani, backpackeri ca noi si ciudatii... un fel de hipioti/guru
cam atat deocamdata
data viitoare o sa pun doua anunturi matrimoniale din The Sunday Times - India. o sa radeti, trust me.
hai sa scriu faze vazute sau traite in ordinea in care mi le aduc aminte...
-ni s-a anulat avionul de la bucuresti catre londra asa ca a trebuit sa fugim in otopeni sa luam bilete la alt avion ca sa prindem legatura catre india. am gasit un tarom si am mai scazut din bugetul nostru 200 de euro inainte sa fim efectiv in india. naspa.
- am ajuns noaptea in delhi, am gasit o masina. am ramas socati de cum sa conduce aici, soferul ne-a intrebat daca nu vrem sa conducem... ca el ne da masina....nu mersi :). citat de la soferul asta : "to drive in India you need : Good Brakes, Good Horn and Good Luck". nu glumea !
- Delhi e o cocina de porci. bine ca peste tot pe unde am fost e f multa mizerie dar in Delhi pe mine m-a terminat poluarea.
- de descris eu unul nu am cuvinte, cel putin nu cele potrivite asa ca am pus filmulete pe youtube si poze pe picasa. cred ca ele sunt mult mai graitoare.
- totul aici se intampla in strada, gatit, mancat, vandut, negociat, aruncat gunoi...totul e in strada.
- exista o diferenta foarte mare intre "afara" si "inauntru" afara sunt saracii, cersetorii, riksele, mizeria. inauntru sunt negustorii unsi cu toate alifiile dar totusi negustori, sunt sefii de agentii de voiaj care iti aranjeaza orice.
- am mers cu elefantul
- am mers cu camila
- eram prinsi intr-un ambuteiaj si printr noi au trecut niste pusti cu un cadravu cantand si aruncand flori peste el. il duceau sa il incinereze langa gange. de la balconul hotelului nostru sa vede gangele si focurile cum ard nonstop.
- in delhi am folosit , cu o naturalete care m-a pus pe ganduri, fraza : "stai asa un pic ca trece elefantul".
- sunetul de fundal este: sir, money change? sir, hotel? sir, saari? sir, hasis? sir, boat? sir, come you see my shop, very cheap! sir, auto rickshaw?
- cel putin 10 oameni pe zi o sa vina la tine sa te intrebe daca nu vrei sa fi prientenul lor ca te ajuta ei si stiu ei un magazin mai ieftin si mai bun.
- am vazut taj mahal - ul , e intr-adrevar foarte frumos si impresionant.
- am fost la o agentie si ne-am luat o masina cu sofer.
- ei sunt niste tigani.
- sunt infantilizati, la televizor totul e un cantec si un dans. parca te uiti la desene animate.
- visul lor suprem e sa isi faca o casa unde sa poate sa traiasca alaturi de mama tata si nevasta.
- nu exista femei pe strada. la fiecare 100 de barbati vezi o femeie.
- nu vorbesc urat si nu sunt violenti. soferului nostru i-a fost rusine sa traduca din engleza in hindi cuvantul pula pentru ca se afla doua femei in masina (bea si maica-mea) !
- le e frica de guvern si de politie.
- am luat un ziar in engleza... iti dai seama cam cine citeste ziare in engleza aici... si totul e pro state si pro isreal si anti pakistan.
- sistemul castelor nu exista la nivel oficial dar in realitate este aproape imposibil sa iei pe cineva din alta casta.
- 2 din 3 barbati se hobeaza insistent la beatrice pe strada. eu ma amuz.
- am fost la templele din Kajuraho unde e plin de statuete porno. era una cu doi tipi si un cal :)).
- traficul pare de neinteles dar e destul de simplu:
regula 1 - mergi pe stanga, cand nu mai e loc pe stanga mergi pe dreapta (indiferent ca esti pe autostrada)
regula 2 - e responsabilitatea ta sa nu lovesti cu botul. asta e o chstie f desteapta (exact cu e si la schi) pentru ca la cat de multe lucruri sunt pe drum (cai, camile, vaci, oameni, biciclete, scutere, motociclete, rickse, auto rickse, masini, autobuze) nu ai cum sa fi atent la toate si atunci fiecare are grija de cei din fata lui. toata lumea claxoneaza nonstop ca sa se asigure ca ceilalti stiu ca e la 1 cm in stanga sau dreapta lor.
- vine lumea la noi si ne intreaba politicos daca poate sa-si faca poza cu noi.
- ne-au furat maimutele ananasul si bananele din camera.
- o bere costa cat un gram de has.
- o camera mai proasta costa un euro juma de caciula.
- in noaptea asta plecam spre goa. o sa ne ia 3 zile sa ajungem acolo cu trenul. dupa ne-am decis sa mergem spre nord, spre himalaya in speranta ca o sa scapam de aglomeratie si praf.
- nu ne-am imbolavit... inca...
- sunt trei feluri de turisti aici: autocar-isti batrani, backpackeri ca noi si ciudatii... un fel de hipioti/guru
cam atat deocamdata
data viitoare o sa pun doua anunturi matrimoniale din The Sunday Times - India. o sa radeti, trust me.
Sunday, February 15, 2009
Suntem bine :)...
Sau cel putin cat se poate de bine pentru India..este de nedescris ceea ce am gasit aici.
Momentan nu avem timp sa scriem prea mult, dar peste 4-5 zile vom fi in Goa iar acolo sigur ne vom rezerva timp sa scriem pe blog si sa uploadam poze. Am facut foarte multe :).
Amandoi suntem bine, sanatosi..momentan cu multe piscaturi de tantari.
Va pupam!
Momentan nu avem timp sa scriem prea mult, dar peste 4-5 zile vom fi in Goa iar acolo sigur ne vom rezerva timp sa scriem pe blog si sa uploadam poze. Am facut foarte multe :).
Amandoi suntem bine, sanatosi..momentan cu multe piscaturi de tantari.
Va pupam!
Friday, January 9, 2009
Vacanta in Irlanda (Viviana)
E minunat sa iti dai seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cati oameni exeptionali poti intalni in cateva zile. Primordial in aceasta mica excursie a mea, a fost ca mi-am revazut doi buni prieteni, de care imi era dor si cu care am petrecut momente de care imi voi aminti cu drag.
Pentru mine Irlanda a fost o descoperire. Am descoperit tara, cultura oamenii si pe mine. Am descoperit un verde patrunzator in toate peisajele, un drum extraordinar de scurt de la a fi strain de cineva la a lega o prietenie, cele trei stari ale betiei– happy, silly, drunk - cu toata filozofia lor, frumusetea unor discutii banale despre vreme care se continua cu istorie, politica si invatatminte despre viata.
Inca din aeroport am fost nespus de entuziasmata pentru ca a fost primul meu zbor. Pentru prima data am stat deasupra norilor si departe de pamant, am vazut ce mica e lumea si cat de sus poti sa ajungi. In singura zi petrecuta in Dublin am vizitata fabrica Guinness si am vazut cum intr-o tara de alcoolici (voi argumenata mai tarziu de ce i-am numit asa), poti face arta din a bea bere si fiecare detaliu conteaza. Am mancat Chips and Fish la un fast food renumit pe unde au trecut toate vedetele lumii (numele lor era scris pe o pancarda), m-am plimbat pe strazi acceptand o ploaie deprimanta ca cea mai mare bucurie de moment.
Prima noapte in Cork va fi ne neuitat. Petrecere la unul dintre prietenii lui Radu si a lui Beatrice, un om cu adevarat exceptional din toate punctele de vedere care dealtfel avea un prieten de care imi voi aminti mult timp de acum inainte.
In urmatoarele zile am avut placerea sa cunosc cate putin din cultura Irlandei, am stat de vorba cu multi oameni, am facut ceva cumparaturi, am fost prin diferite baruri si ne-am trezit ca a venit Craciunul. Primul meu Craciun in alta tara, defapt daca stau bine sa ma gandesc pot spune ca au fost multe prime “lucruri” facute aici. Craciunul a fost frumos, am gatit cartofi si gazada, o gagica super simpatica din Canada, a facut un mare Ham la cuptor (genul de ham de vezi in Tom si Gerry cu os alb in mijloc - exceptional) si doi pui intregi tot la cuptor. Mancare a fost din plin, bautura la fel, plus multe altele. Craciunul a fost o adunatura de nationalitati venite sa petreaca ceva timp impreuna pentru ca toti erau departe de casa si de familiile lor si in final am denumit aceasta intalnire – craciunul orfanilor, evident oarecum ironic caci erau o multime de oameni acolo si nicidecum singuri.
Am ras din suflet cu nebunii astia doi in drum spre casa cand, ca niste romani veritabili ce suntem, in momentul in care ne ducem undeva nu numai ca mancam ca ultimii porci dar plecam si cu ceva pentru acasa. Am luat niste ham si niste pui cat sa ne ajunga pentru 2 mese – viata in Irlanda este scumpa.
Am lucrat la Beatrice la bar 2 zile, de fapt cumulat doar cateva ore, dar mi-a placut foarte mult, oamenii au respect pentru barmani ca sa nu mai zic ca toata lumea ma intreba daca nu sunt din Spania, ceea ce mi se parea destul de amuzant. Era modul lor de a incepe o conversatie cu mine. Vreau sa fac o paranteza si sa spun ca e minunat sa fi intr-o tara unde toata lumea este deosebit de prietenoasa, binevoitoare, bine crescuta, vorba unui bun prieten ce locuieste in Irlanda, trebuie sa redefinim insemnatatea cuvantului “de treaba”. Sa dau un scurt exemplu: eram la Bea la bar, serveam un Peint catre un domn si mi-a spus sa imi opresc si eu bani de o bere. Ma uit ciudat la Bea si ii dau restul cat ar fi trebuit fara sa imi opresc. Bea, evident mi-a spus sa imi opresc ca asa sunt ei ofera fara sa ceara sau sa astepte ceva inapoi. Mi-a fost jena initial si am mai refuzat 1-2 oameni, mi-a trecut apoi si am acceptat aceste mici cadouri pentru ca era destul de profitabil in conditiile in care acolo berea este 4 euro si ceva. Si asa a baut Viviana la Guinness pe gratis....oho. A urmat revelionul si mica noastra excursie. Am bagat mana in Atlantic si in acel moment am simtit ca pot face orice.....orice imi doresc, oricand....e un mare sentiment de libertate. Atunci mi-am dat seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cat de inutil e sa fi trist.
Mi-asi dori sa pot reda in cuvinte toate sentimentele pozitive pe care le-am avut, emotii pe care nu le-am mai simtit de mult atat de intense incat imi doream sa opresc timpul si sa raman asa pana ma satur de bucurie, sentimentul de libertate si de putere de pe marginea oceanului, gustul sarat al Atalticului, minunatia paletelor unde ma imaginam o printesa, albul uimitor al lebedelor si peisajele aproape ireal de frumoase, sunt doar cateva din cele experimentate in Irlanda. Lucrurile pe care le-am invatat si planurile cu care ma intorc sunt total noi. Multumesc Bea si Radu pentru aceasta excursie minunata.
Pentru mine Irlanda a fost o descoperire. Am descoperit tara, cultura oamenii si pe mine. Am descoperit un verde patrunzator in toate peisajele, un drum extraordinar de scurt de la a fi strain de cineva la a lega o prietenie, cele trei stari ale betiei– happy, silly, drunk - cu toata filozofia lor, frumusetea unor discutii banale despre vreme care se continua cu istorie, politica si invatatminte despre viata.
Inca din aeroport am fost nespus de entuziasmata pentru ca a fost primul meu zbor. Pentru prima data am stat deasupra norilor si departe de pamant, am vazut ce mica e lumea si cat de sus poti sa ajungi. In singura zi petrecuta in Dublin am vizitata fabrica Guinness si am vazut cum intr-o tara de alcoolici (voi argumenata mai tarziu de ce i-am numit asa), poti face arta din a bea bere si fiecare detaliu conteaza. Am mancat Chips and Fish la un fast food renumit pe unde au trecut toate vedetele lumii (numele lor era scris pe o pancarda), m-am plimbat pe strazi acceptand o ploaie deprimanta ca cea mai mare bucurie de moment.
Prima noapte in Cork va fi ne neuitat. Petrecere la unul dintre prietenii lui Radu si a lui Beatrice, un om cu adevarat exceptional din toate punctele de vedere care dealtfel avea un prieten de care imi voi aminti mult timp de acum inainte.
In urmatoarele zile am avut placerea sa cunosc cate putin din cultura Irlandei, am stat de vorba cu multi oameni, am facut ceva cumparaturi, am fost prin diferite baruri si ne-am trezit ca a venit Craciunul. Primul meu Craciun in alta tara, defapt daca stau bine sa ma gandesc pot spune ca au fost multe prime “lucruri” facute aici. Craciunul a fost frumos, am gatit cartofi si gazada, o gagica super simpatica din Canada, a facut un mare Ham la cuptor (genul de ham de vezi in Tom si Gerry cu os alb in mijloc - exceptional) si doi pui intregi tot la cuptor. Mancare a fost din plin, bautura la fel, plus multe altele. Craciunul a fost o adunatura de nationalitati venite sa petreaca ceva timp impreuna pentru ca toti erau departe de casa si de familiile lor si in final am denumit aceasta intalnire – craciunul orfanilor, evident oarecum ironic caci erau o multime de oameni acolo si nicidecum singuri.
Am ras din suflet cu nebunii astia doi in drum spre casa cand, ca niste romani veritabili ce suntem, in momentul in care ne ducem undeva nu numai ca mancam ca ultimii porci dar plecam si cu ceva pentru acasa. Am luat niste ham si niste pui cat sa ne ajunga pentru 2 mese – viata in Irlanda este scumpa.
Am lucrat la Beatrice la bar 2 zile, de fapt cumulat doar cateva ore, dar mi-a placut foarte mult, oamenii au respect pentru barmani ca sa nu mai zic ca toata lumea ma intreba daca nu sunt din Spania, ceea ce mi se parea destul de amuzant. Era modul lor de a incepe o conversatie cu mine. Vreau sa fac o paranteza si sa spun ca e minunat sa fi intr-o tara unde toata lumea este deosebit de prietenoasa, binevoitoare, bine crescuta, vorba unui bun prieten ce locuieste in Irlanda, trebuie sa redefinim insemnatatea cuvantului “de treaba”. Sa dau un scurt exemplu: eram la Bea la bar, serveam un Peint catre un domn si mi-a spus sa imi opresc si eu bani de o bere. Ma uit ciudat la Bea si ii dau restul cat ar fi trebuit fara sa imi opresc. Bea, evident mi-a spus sa imi opresc ca asa sunt ei ofera fara sa ceara sau sa astepte ceva inapoi. Mi-a fost jena initial si am mai refuzat 1-2 oameni, mi-a trecut apoi si am acceptat aceste mici cadouri pentru ca era destul de profitabil in conditiile in care acolo berea este 4 euro si ceva. Si asa a baut Viviana la Guinness pe gratis....oho. A urmat revelionul si mica noastra excursie. Am bagat mana in Atlantic si in acel moment am simtit ca pot face orice.....orice imi doresc, oricand....e un mare sentiment de libertate. Atunci mi-am dat seama de cate lucruri frumoase exista in lume si cat de inutil e sa fi trist.
Mi-asi dori sa pot reda in cuvinte toate sentimentele pozitive pe care le-am avut, emotii pe care nu le-am mai simtit de mult atat de intense incat imi doream sa opresc timpul si sa raman asa pana ma satur de bucurie, sentimentul de libertate si de putere de pe marginea oceanului, gustul sarat al Atalticului, minunatia paletelor unde ma imaginam o printesa, albul uimitor al lebedelor si peisajele aproape ireal de frumoase, sunt doar cateva din cele experimentate in Irlanda. Lucrurile pe care le-am invatat si planurile cu care ma intorc sunt total noi. Multumesc Bea si Radu pentru aceasta excursie minunata.
Monday, January 5, 2009
The Hibernian Bar (The Hi-B Bar) - Beatrice
Hibernian – poetic name for the island of Ireland.
Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi. ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.
Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.
O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…
Lucrez in cel mai frumos bar din Cork din punctul meu de vedere…unic. Decorul a ramas acelasi de cand dateaza el de prin 1950…cu mici modificari…imaginativa o mica sufragerie cu un semineu intr-un colt cu 2 ferestre mari ce dau spre una din strazile principale din Cork.. E la primul etaj al unei cladiri…e genul de bar pe langa care poti sa treci de sute de ori pana cand intr-o zi sa te opresti in fata usii sa realizezi ca undeva la etaj este un bar. Si sa stai intr-o zi ploioasa sau senina sau friguroasa si sa privesti oamenii care trec pe dedesubt.
Sunt zile in care eu deschid barul si este un miros specfic in aeasta mica camaruta…ceva dulceac amestecat cu miros de vechi…foarte placut…duminica in special..este ziua mea. De cand am inceput aici intotdeauna am avut duminicile…si duminica deschid la 6 si lucrez pana la inchidere. Si mai ales acum ca e frig, aprindem focul (e foarte comun aici in Iralnda sa existe un semineu in casa, in baruri, in cafenele) si e semi-intuneric…aprind unele lumini in bar.. si sunt eu in aceasta sufragerie…mirosul, focul, strada si pun muzica clasica. Si simti ca timpul se opreste in loc.
E genul de incapare in care uiti cum trece timpul…te aflii intr-un loc protejat, intr-un décor ce te imbie la conversatie nu numai cu prietenii cu care ai venit ci si cu ceilalti clienti. Sunt oameni care vin in bar pentru a cauta oameni nu pentru a cauta ceva de baut.
Ar fi atatea de spus despre barul meu, caci imi este atat de drag. Un astfel de loc are clientii lui obisnuiti..eu m-am obisnuit cu ei, ei cu mine. Si suntem ca o mica familie in acest bar. Fiecare cu viata lui, cu probleme lor..si Doamne ce studii de caz ar face fiecare in parte. In principal e un bar de batranei, dar vin si tineri.
Apare si in The lonely planet …cu comentariul ca daca vrei vreodata sa experimentezi cum e sa fii dat afara dintr-un bar, sa incerci the Hibernian Bar. E printre cele mai renumite baruri in Cork. Daca ii dati un search pe google, va aparea pe multe site-uri si cu destule povesti in legatura cu acest loc.
In fiecare miercuri si joi Richard canta la pian si sunt unele seri in care face o super atmosfera. Sunt oameni care incep sa cante alaturi de el. In camaruta asta am experiementat cum poti intr-un minut sa nu ai ce face, ca in urmatorul sa se umple ochi si sa nu poti face fata clientilor. Simbolic. Ca viata. Never take something for granted. Si asteapta-te sau fii pregatit pentru schimbare.
Clientii mei obisnuiti:
Gary (pe la 40 de ani) – un tip destul de solid…si cand spun destul de fapt vreau sa spun foarte. Cred ca provine dintr-o familie destul de sick. Nu exista seara in care sa nu faca vreo referire la mama lui…si in special la ceea ce mai bea mama lui. Dar in general foarte de treaba si dragut cu mine. Serioase probleme afective…cred ca poate deveni desul de agresiv si jignitor cand este respins de vreo femeie. In ultimele zile se pare ca i-a marturisit lui Andrew (un coleg de servici) ca ar fi bi. ce gales se uita Gary la Andrew ).
Aymonn (pe la 40 ani) - e unul din clientii chiar draguti. Nu atat de expansiv. Vine si pentru companie in bar dar si pentru a sta si a citi ceva. Il vezi cu un ziar, citind articole sau dezlegand integrame. Prima data cand l-am vazut ne-a aratat o harta veche a Cork-ului. E un brabat foarte inteligent. Mi-e foarte drag.
David (50 ani) - sau Dave. Un personaj cu totul aparte…din cate am aflat din istoria lui personala de la altii, se pare ca a fost batut foarte mult de catre parintii lui cand era mic. Nimeni nu prea stie ce a facut in viata, in sensul de munca…se pare ca primeste ceva asistenta sociala..una din posibilitati e ca a fost bibliotecar. Ii place sa traiasca dragostea platonic. Intotdeauna are o persoana favorita in bar, in sensul de cine e in spatele barului. Momentan sunt eu. Inainte a fost Alana. Dupa mine, va fi altcineva. Are un fel aparte de a fi. Tot timpul se misca pe scaun, da din maini. E ca un copil. E putin mai scund decat mine si slabut cu ochelari rotunzi. A fost printre primii clienti pe care i-am cunoscut si cu care am stat de vorba. A avut grija de mine la inceput. Mi-a dat sfaturi cum sa ma descurc cu Bryan (proprietarul) si cand au fost situatii de criza (gen clienti problematici).
Komrad (60-70 ani) – de la ultimul incident nu l-am mai vazut in bar. Ultima data s-a imbatat asa de tare incat in momentul cand s-a ridicat de pe scaun a spart geamul. Si cu greu l-am ajutat sa coboare scarile, sa urce in taxi. Imi pare rau ca nu mai vine…probabil ca ii e rusine. Venea si beia tot timpul aceeasi bautura. De fapt cand vorbesc cu ceilalti colegi si ne descriem clientii spunem..cel care bea tot timpul Murphy’s..in cazul lui Komrad e cel care bea tot timpul Glenmorange. El a fost cel care mi-a povestit mai mult despre istoria barului.
Paul (50 ani) – la inceput statea doar in coltul lui langa semineu cu un ziar. Cauta un loc retras. Dar incet incet am vorbit mai multe. E foarte frumos sa vezi cum evolueaza unele relatii. Lucreaza ceva in constructii..a locuit prin Anlia. Dar e si foarte intelectual. Pasionat de istorie, de muzica clasica si de cultura. A fost in Germania in vacanta pentru a isi mai exersa germana, pentru a vizita locuri istorice. Conversatii interesante cu el. Mi-a dat o carte si un cd cu muzica clasica de Craciun. Sper sa il mai vad pana cand voi pleca. Daca nu o sa ii las o felicitare/scrisoare.
Billy (70de ani)- mosulet tare simpatic. Foarte bland. Mi-a povestit despre viata lui. Are girja de sotia lui si din cand in cand se intalneste cu a special friend. La un moment dat a parasit-o pe nevasta lui pentru aceasta special friend, ca aceasta special friend sa il paraseasca. Complicata viata. Imi spune Bernice…si pentru ca el povestea de mine si celorlalti sunt unii clienti care imi spun Bernice. E ok..nu ma deranjeaza.
Dan (50 de ani) – destul de ciudatel omul acesta. Poata tot timpul palarie. Si cica are 54 de palarii diferite. Si poarta multe inele pe degete. Imi spune ca imi va duce lipsa… personal nu m-am apropiat asa de el…e ceva la el…can’t put my finger on it, though.
Colegi de lucru
Esther (50 ani) – o doamna minunta. Are o super personalitate. Parca tasneste lumina si voie buna din ea. Lucreaza in acest bar de 20 de ani. Obisnuia sa lucreze in fiecare zi, dar Bryan i-a redus la 2 zile pe saptamana. A devenit gelos…de ce vine lumea sa o vada pe Esther, cand asta e barul lui… Nu bea niciodata, nu fumeaza si are un par superb. Lucreaza doar in bar. Celalte zile lucreaza intr-un alt bar. Multi dintre clientii de aici se duc acolo sa o vada. Unii comentau ca o data cu Esther au plecat si unii clienti.
Anne (50 ani) – e ok. Nu prea am ce sa spun despre ea. E putin nebuna…peste cateva saptamani va pleca in Goa in India in vacanta. Poate o vedem pe acolo. Se misca incet. Nu imi place sa lucrez cu ea..le cam face in sila. Are si un day job la post office..si lucreaza cate o data si seara in bar. O inteleg ca e obosita.
Andrew (22 ani) – foarte dragut. Imi place la nebunie personalitatea lui si modul de a gandi si a vedea lumea. Cu totul aparte..liber, independent. Destept si amuzant. Acum in perioada craciunului am lucrat 2 pe tura…de obicei e nevoie doar de un om. Si am lucrat cu Andrew…stateam dupa inchidere doar noi..cu bautura de dupa servici..avem dreptul la bautura la sfarsit de program. Si vorbeam despre mai multe. Sunt genul de momente pe care vreau sa le iau cu mine. Despre viata, despre viitor, despre stiluri de viata, despre Cork, despre libertatea de a trai in afara granitelor sociale.
Bryan (70 ani..)- proprietarul barului. Om renumit pentru excentricitatea lui. Poate fi hot and cold…de la o zi la alta..a ajuns la varsta la care memoria nu il mai ajuta. Uita destul de multe. Are momente cand cade in depresie si sta foarte mult in camera lui. El locuieste in aceeasi cladire cu barul, la ultimul etaj. Ar fi multe de spus despre el, dar mi-e lene sa scriu despre el acum.
Am invatat destul de multe de la oamenii care veneau in bar. Mai ales cand lucram in timpul zilei. Imi scriam pe spatele beer mats-urilor cuvinte noi, sau lucruri noi si apoi seara le cautam pe internet. Am aflat despre religia wicca, despre johnny cash, despre ramblers si travellers. Toate le-am pus in punga mea de amintiri.
Aici daca nu iti place un client, daca vezi ca e prea beat sau orice in genul asta poti ca barman sa refuzi sa il servesti. Poti sa il rogi sa plece. Poti sa “bar” o persoana – sa ii interzici sa mai vina in bar, si nu mai este niciodata servit in bar. Personal am dat 2 clienti afara. Nu e tocmai placut…dar ce sa faci.
O sa imi fie extrem de dor de locul asta…vreau ca toate aceste amintiri sa le port cu mine tot timpul..si sa imi aduc aminte in principal de senzatia de a fi in acea camaruta, cu mirosul cu muzica clasica si cu clientii mei obisnuiti…
Subscribe to:
Posts (Atom)
